PĂZITOAREA DE GÂȘTE. Povestire pe scurt( (2)

BASM DE FRAȚII GRIMM.

Urmare la Păzitoarea de gâște (1)

Tânărul îi povesti împărătesei cum ajunsese sipețelul de smarald la el. Împărăteasa și împăratul îi cerură să îi ducă chiar atunci la coliba bătrânei.

În timpul acesta, cele două femei se aflau în colibă. Când auzi glasul unei bufnițe, bătrâna o trimise pe păzitoarea de gâște la izvor. Acolo, păzitoarea de gâște își scoase pielea cea zbârcită de pe față și se spălă cu apă de izvor, la lumina lunii. 

APA VIEȚII. Povestire pe scurt (3)

basm de FRAȚII GRIMM

Urmare la Apa vieții (2)

Ajunși acasă, cel mic dădu tatălui său să bea din ulciorul lui. Apa sărată îi făcu și mai rău împăratului. Cei doi frați îi spuseră tatălui lor că mezinul voise să îl otrăvească și că ei i-au adus adevărata apă a vieții. Îi dădură să bea și împăratul se însănătoși imediat.

ÎMPĂRATUL CIOC-DE-STURZ. Povestire pe scurt

basm de FRAȚII GRIMM

Un împărat avea o fată minunat de frumoasă, dar tare mândră și plină de îngâmfare. Când îi veni vremea să se mărite, fata nu fu mulțumită de niciunul dintre pețitori. Unul era prea gras, altul -prea înalt, altul-prea scund. Ba unuia, care era și el împărat, îi găsi cusurul că are bărbia ca un cioc de sturz. Chiar așa îi și rămase numele bietului om, împăratul Cioc-deSturz, chiar dacă era o comoară de bărbat, bun și vesel.

Furios, tatăl fetei se jură că o va da de soție primului cerșetor care va trece pe acolo.

UN FOC DE ARTIFICII FĂRĂ PERECHE

basm de OSCAR WILDE.

Toată țara aștepta nunta prințului cu prințesa venită din Finlanda. Ea a sosit într-o sanie ce întruchipa o lebădă și era trasă de șase reni. Prințesa era albă la chip și lumea o asemui cu un trandafir alb.

CROITORAȘUL CEL VITEAZ (3)

basm de FRAȚII GRIMM

Bucuros că a reușit să doboare uriașii, croitorașul cel viteaz se duse la împărat să-și ceară nevasta și zestrea. Împăratul însă îi ceru să treacă printr-o a doua încercare. În pădure apăruse un inorog, un cal cu un corn în frunte, care făcea numai rele și voia să scape de el. Voinicelul spuse pe dată că el a doborât șapte dintr-o lovitură și nu se teme el de un inorog.

CUM VĂ PLACE. Povestire pe scurt (2)

comedie de WILLIAM SHAKESPEARE

Orlando și Adam porniră la drum, asemenea Alienei și lui Ganymede. Ajunși în pădurea Ardeni, erau sfârșiți de oboseală și de foame. Orlando îl așeză pe bătrân la adăpostul unor copaci și porni prin pădure să caute de mâncare.

MULT ZGOMOT PENTRU NIMIC (2)

comedie de WILLIAM SHAKESPEARE

Margaretei îi făcea curte Borachio, un om rău la suflet. Don John îi promise acestuia o bună răsplată dacă o convinge pe Margareta să se îmbrace cu hainele stăpânei și să stea de vorbă cu el de la fereastra dormitorului acesteia, astfel încât Claudio să creadă că este chiar Hero. 

MULT ZGOMOT PENTRU NIMIC (1)

comedie de WILLIAM SHAKESPEARE

În palatul lui Leonato, guvernatorul din Messina, trăiau Hero –fiica lui- și Beatrice –nepoata-. Amândouă erau frumoase, dar Hero era o fire mai rezervată, în timp ce Beatrice era veselă din fire.

Odată, veniră să-l vadă pe Leonato câțiva tineri, întorși victorioși dintr-un război. Erau don Pedro, prinț al Aragonului, Claudio, un nobil din Florența, precum și Benedick, nobil din Padua.

VISUL UNEI NOPȚI DE VARĂ (2)

comedie de WILLIAM SHAKESPEARE

După o vreme, ajunse în locul acela Helena, care se pierduse de Demetrius. Văzându-l pe Lysander, se bucură și îl trezi. Sucul florii își făcu efectul și Lysander porni să-i facă Helenei înflăcărate declarații de dragoste. Fata crezu că tânărul își bate joc de ea. Uimită și supărată, fugi în pădure, iar Lysander plecă după ea, uitând cu totul de Hermia.

ÎMBLÂNZIREA SCORPIEI. Povestire pe scurt (1)

comedie de WILLIAM SHAKESPEARE

Baptista, un bogat gentilom din Padova, avea două fete. Cea mare, Catarina, era îndărătnică, avea firea iute și limba ascuțită. De aceea, toată lumea din oraș îi spunea Catarina-Scorpia. Cea mică, Bianca, era blândă și era dorită de mulți ca soție. Baptista, însă, vestise că fata nu se va mărita înaintea surorii ei celei mari.

DON QUIJOTE. Povestire pe scurt (22)

roman de MIGUEL DE CERVANTES

PARTEA a II-a

Capitolul XIX

Unde se povestește pățania păstorului îndrăgostit, împreună cu alte întâmplări cu adevărat hazlii

Nu departe de satul lui Don Diego, Don Quijote și Sancho Panza întâlniră doi învățați, un licențiat și un bacalaureat, însoțiți de doi țărani. Măgarii lor erau încărcați cu diferite lucruri și se vedea bine că fuseseră la oraș, la cumpărături. Cei doi învățați îl priviră cam uimiți pe cavaler, care se recomandă Don Quijote de la Mancha, zis și Cavalerul Leilor.

MIZERABILII. Povestire pe scurt (71)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a V-a JEAN VALJEAN

CARTEA a VI-a Noaptea albă

I 16 februarie 1833

În 16 februarie 1833, nunta lui Cosette și Marius se făcu după vechiul obicei, acasă la domnul Gillenormand. Căsătoria avusese loc chiar în ziua de lăsata secului.

Cu câteva zile înainte de ziua căsătoriei, Jean Valjean își strivise degetul mare de la mâna dreaptă. Spunea că nu era mare lucru și nu lăsase pe nimeni să se ocupe de asta. Se bandajase singur și purta o eșarfă care îi susținea brațul.

FRUMOASA ÎN BLĂNIȚĂ DE PISICĂ (3)

basm de Joseph Jacobs

Dimineață, prințul îi spuse mamei sale că el vrea să se căsătorească numai și numai cu spălătoreasa de vase de la bucătăria lor. Mama lui îi spuse tatălui. Acesta se înfurie peste măsură și îi interzise fiului său să o mai vadă pe fată, dacă nu, o va alunga de la curte. Tânărul căzu rău bolnav, așa că fu chemat doctorul.

ZÂNELE. Povestire pe scurt

basm de CHARLES PERRAULT

A fost odată o femeie văduvă care avea două fete. Fata cea mare semăna leit cu mama sa. Era urâtă și răutăcioasă din cale-afară. Fata cea mică semăna cu răposatul tată. Era bună și blândă și frumoasă foc.

Mama o iubea numai pe fata cea mare, cea care îi semăna. Pe ea o alinta și o ferea de muncă, în timp ce fata cea mică făcea toate muncile grele din casă. De două ori pe zi se ducea și aducea apă de la fântână cu ulciorul.

Într-o zi, fata tocmai se îndrepta spre casă, cu ulciorul plin. Deodată îi ieși în cale o femeie bătrână și zdrențăroasă care îi ceru puțină apă de băut.

RIQUET CEL MOȚAT. Povestire pe scurt

basm de CHARLES PERRAULT

Cândva, demult, o regină avu un băiețel urât. Zâna ursitoare care fu de față la venirea pe lume a băiețelului îi meni în schimb o fire plăcută și multă deșteptăciune. Ba, mai mult, îi dădu și puterea de a dărui minte fetei pe care o va iubi din tot sufletul.

Băiețelul venise pe lume cu un moț de păr roșcat în creștetul capului, așa că îl numiră Riquet cel moțat. Pe măsură ce creștea, se adevereau spusele zânei ursitoare.

Pe când Riquet cel moțat avea șapte-opt ani, regina din țara învecinată născu o fată frumoasă ca nimeni alta.

PIELE DE MĂGAR. Povestire pe scurt (2)

basm de CHARLES PERRAULT

Disperată, nepoata se duse din nou la zână. Aceasta îi spuse să își ia cele trei rochii, să se înfășoare în urâta și murdara piele de măgar, să se mânjească pe față și să fugă în regatul vecin chiar în noaptea aceea.

MOTANUL ÎNCĂLȚAT. Povestire pe scurt (2)

basm de CHARLES PERRAULT

Porniră cu toții mai departe, Motanul încălțat luând-o înainte. Ajunse la o fâneață frumoasă pe care o coseau niște oameni. Le porunci să spună că e a marchizului de Carabas. Așa spuseră, când ajunse regele acolo și întrebă a cui e fâneața aceea așa de frumoasă. Motanul făcu la fel și cu oamenii care secerau grâul de pe un câmp întins, și cu alții care munceau în diferite locuri. Regele fu uimit ce avere avea Marchizul de Carabas.

FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ. (2)

basm de CHARLES PERRAULT

Orice încercare de a o trezi pe frumoasa prințesă fu zadarnică. Sosiră regele și regina și își amintiră de cele spuse de zânele ursitoare. O culcară pe prințesă într-o odaie frumoasă și o chemară pe zâna cea bună.

PRINȚUL BROSCOI. Povestire pe scurt

basm de FRAȚII GRIMM

În vremuri îndepărtate trăia un împărat ce avea mai multe fete frumoase. Cea mai mică era însă cea mai frumoasă dintre ele.

CRĂIASA ALBINELOR. Povestire pe scurt

basm de FRAȚII GRIMM

Cândva a fost un împărat care avea trei feciori. Cei doi frați mai mari plecară în lume să își încerce norocul, dar nu făcură nicio ispravă. După un timp, fratele cel mic, căruia îi spuneau în râs Micul nătărău, plecă după ei. Îi găsi și porniră prin lume toți trei.

Pe drum, cei trei întâlniră un mușuroi de furnici. Frații cei mari se repeziră să-l dărâme, ca să vadă cum fug furnicile speriate. Cel mic nu îi lăsă și plecară mai departe.

Ajunseră la un lac, unde înotau multe rațe. Cei doi frați mai mari s-ar fi repezit să prindă câteva, ca să le frigă. Cel mic nu îi lăsă nici de această dată. La fel făcu și când găsiră într-un copac un stup de albine plin cu miere, pe care ei ar fi vrut să-l prade.