FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ. (1)

basm de CHARLES PERRAULT

Au fost odată un rege și o regină care, după o îndelungată așteptare, au avut o fetiță. Bucuroși din cale-afară, au hotărât să îi facă un botez cu adevărat regesc. Invitară la ceremonie cele șapte zâne ursitoare din regatul lor. Uitaseră însă că mai exista încă o zână, fiindcă aceasta nu mai apăruse nicăieri de vreo cincizeci de ani.

La ospățul ce a urmat ceremoniei, pentru fiecare din cele șapte zâne ursitoare se pregătiseră vase și tacâmuri din aur, împodobite cu nestemate.

Apăru însă și cea de-a opta zână, foarte mânioasă că nu fusese și ea poftită. Regele a poruncit să i se aducă și ei repede un tacâm. Acesta nu era chiar din aur curat și nici atât de împodobit ca și celelalte, așa că zâna rămase supărată.

Către sfârșitul mesei, cea de-a șaptea zână ursitoare merse și se ascunse după o perdea. Bănuia că zâna supărată îi va meni ceva rău micii prințese și voia să încerce să repare răul, dacă se putea.

Într-adevăr, cele șase zâne ursitoare îi meniră frumusețe, bunătate, grație, talentul de a dansa și a cânta ca nimeni alta. Zâna cea supărată îi meni însă ca la cincisprezece ani să se înțepe cu un fus în mână și să moară. Atunci ieși ultima zână, cea ascunsă după perdea, și spuse că nu va muri, ci va fi adormită pentru o sută de ani. După aceea va veni un prinț care o va trezi cu sărutarea lui. Imediat, regele dădu poruncă să nu mai toarcă nimeni cu fusul pe tot întinsul regatului său.

Cincisprezece ani trecură ca o clipă. Într-o zi, regele și regina erau plecați de la curte. Prințesa cea frumoasă cutreieră palatul de jos până sus, până ajunse la o odăiță din vârful unui foișor.  Aici era o bătrânică ce torcea cu fusul dintr-un caier. Ea nu ieșea niciodată afară și nu știa de porunca regelui. Prințesa nu mai văzuse niciodată așa ceva. Voi să încerce și ea, se înțepă cu fusul și căzu adormită.

* * * 

Sursa foto

Urmează Frumoasa din pădurea adormită (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !