DON QUIJOTE. Povestire pe scurt (22)

roman de MIGUEL DE CERVANTES

PARTEA a II-a

Capitolul XIX

Unde se povestește pățania păstorului îndrăgostit, împreună cu alte întâmplări cu adevărat hazlii

Nu departe de satul lui Don Diego, Don Quijote și Sancho Panza întâlniră doi învățați, un licențiat și un bacalaureat, însoțiți de doi țărani. Măgarii lor erau încărcați cu diferite lucruri și se vedea bine că fuseseră la oraș, la cumpărături. Cei doi învățați îl priviră cam uimiți pe cavaler, care se recomandă Don Quijote de la Mancha, zis și Cavalerul Leilor.

Licențiatul îi pofti pe cei doi călători, stăpân și scutier, la ei în sat, unde avea să fie o nuntă strălucită, pentru care făcuseră ei cumpărăturile. Cel mai bogat om din sat, pe nume Camacho, urma să se însoare cu cea mai frumoasă fată din sat, Quiteria. Fata iubea pe altul, pe Basilio, un tânăr priceput la lupte și alergări, la sărit și la cântat, dar sărac. Tatăl ei, însă, dorise ca ea să se mărite cu Camacho

Sancho spuse că el ar fi preferat ca fata să se mărite cu Basilio, că doar pe el îl iubea. Stăpânul său apără, la rândul lui, dreptul părinților de a alege ce este mai bun pentru copiii lor.

În acest timp, licențiatul și bacalaureatul se luară la harță, primul susținând că priceperea de a mânui sabia este totul într-o luptă, în timp ce bacalaureatul punea mai presus puterea și curajul. Arbitrați de Don Quijote, porniră o luptă în care îndemânarea licențiatului învinse puterea bacalaureatului. Acesta recunoscu că greșise și cei doi se îmbrățișară, mai buni prieteni ca oricând. Porniră apoi mai departe cu toții, spre satul care se pregătea de nuntă.

Capitolul XX

Unde-i vorba de nunta lui Camacho cel avut și de ceea ce s-a întâmplat cu Basilio cel calic

A doua zi dimineață, Don Quijote și Sancho Panza se îndreptară către livada în care avea să aibă loc nunta. Într-un frunzar se frigeau berbeci, iepuri, găini și un juncan în care se vârâseră doisprezece purcei de lapte. Se mai aflau acolo zeci de burdufuri de vin, grămezi de pâine albă, stive de calupuri de brânză, nenumărate aluaturi care erau prăjite în două căldări cu ulei, apoi tăvălite în alte căldări, pline cu miere. Văzându-l cum poftește, un bucătar îi dădu lui Sancho două găini și trei gâște, cu cratiță cu tot, așa că Sancho începu acum să țină cu Camacho, împotriva lui Basilio.

Până la începerea nunții, fetele și flăcăii petrecură în cântece și dansuri care mai de care mai frumoase.

 Capitolul XXI

Unde se povestește mai departe despre nunta lui Camacho, împreună cu alte întâmplări pline de miez

Sosiră și logodnicii, însoțiți de preoți, de rude și de prieteni. Logodnica era îmbrăcată frumos, ca o doamnă de la curte, după părerea lui Sancho. Când ajunseră în locul în care avea să se săvârșească cununia, apăru Basilio, înfășurat într-o pelerină și cu un toiag mare în mână. În câteva cuvinte își spuse durerea că iubita lui l-a ales pe cel bogat și că sărăcia l-a băgat pe el în pământ. Smulse un cuțit din toiag și și-l înfipse în piept, prăbușindu-se la pământ, scăldat în sânge.

Prietenii lui Basilio, Don Quijote, preotul, se adunară în jurul celui ce trăgea să moară. Preotul îl îndemna să se spovedească, pentru ca să nu moară neîmpărtășit. Basilio nu voi să facă asta decât dacă îl cununa cu Quiteria și spuse că pentru Camacho nu avea să conteze, fiindcă oricum el va muri de îndată.

Se apropiară și Camacho cu logodnica lui. Rugămințile și lacrimile celor din jur îl înduplecară pe Camacho. Quiteria îi dădu mâna lui Basilio și spuse tare că îl ia de bărbat de bună voie, nu de milă, ca să îi ușureze moartea. Preotul le dădu binecuvântarea și, deîndată, Basilio sări în picioare teafăr și nevătămat.

Totul nu fusese decât o prefăcătorie și Camacho, împreună cu rudele și prietenii lui, voiră să se răzbune. Săriră cu săbiile asupra lui Basilio, dar scoaseră săbiile și rudele lui Basilio, pregătindu-se să îl apere. Don Quijote, vânturând lancea, interveni între cele două tabere și arătă că fata îi fusese sortită lui Basilio și că oricine va încerca să-i despartă va trebui întâi să lupte cu el. Pe de altă parte, interveni și preotul pe lângă Camacho. Acesta se liniști, gândind și că, poate, a fost mai bine că s-a întâmplat așa. S-ar fi  putut să se însoare cu Quiteria, iar aceasta să îl iubească după aceea tot pe Basilio.

* * * 

Urmează Don Quijote (23)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !