PIELE DE MĂGAR. Povestire pe scurt (2)

basm de CHARLES PERRAULT

Disperată, nepoata se duse din nou la zână. Aceasta îi spuse să își ia cele trei rochii, să se înfășoare în urâta și murdara piele de măgar, să se mânjească pe față și să fugă în regatul vecin chiar în noaptea aceea.

PIELE DE MĂGAR. Povestire pe scurt (1)

basm de CHARLES PERRAULT

Era odată un rege care o iubea foarte mult pe regina lui. Ei aveau de toate la curtea lor, chiar și un măgar care părea obișnuit. Era acoperit cu piele de măgar ca toți măgarii, dar făcea bani de aur. Numai copii nu aveau regele și regina. O creșteau însă pe una dintre nepoatele reginei. Nepoata îi semăna atât de mult că nu ai fi zis că sunt mătușă și nepoată, ci mamă și fiică. (Unii spun că, totuși, fata era fiica lor, nu nepoată).

Într-o zi regina căzu la pat. Era atât de rău bolnavă, încât nu-i găsiră leacul niciunul dintre doftorii și vracii aduși la căpătâiul ei.