COPILĂRIA. Povestire pe scurt (7)

roman de MAXIM GORKI

XII

Tocmai când lui Alioșa îi reveni puterea în picioare, bunicii primiră vizita lui Evgheni Maximov și a mamei sale. Lui Alioșa, cei doi nu prea îi plăceau, se și obrăznici cu ei, dar până la urmă, de dragul mamei, se potoli. Evgheni se logodi cu Varvara.
Alioșa își făcu un adăpost frumos în livadă. Îl ajută puțin și bunicul, până când își dădu seama că muncesc degeaba, fiindcă urma să vândă și casa aceea, ca să-i dea zestrea Varvarei. După nuntă, mama și Evgheni Maximov plecară la Moscova.

COPILĂRIA. Povestire pe scurt (6)

roman de MAXIM GORKI

X

Într-o dimineață geroasă, sosi mama lui Alioșa. El tocmai se întorcea din grădina de legume, unde încercase fără succes să prindă niște botgroși.

COPILĂRIA. Povestire pe scurt (5)

roman de MAXIM GORKI

IX

După plecarea lui ”Bună treabă”, Alexei se împrieteni cu moș Piotr. Bătrânul semăna cu bunicul, uscățiv și curățel, dar mai scund. Vorbea glumeț, dar lui Alioșa i se părea că își bate joc de toți. Povestea cum îi schimbase mai multe meserii contesa la care fusese rob, Tatiana Alexeevna. Tocmai când fusese pus birjar, venise eliberarea șerbilor și rămăsese cu iapa, pe care o botezase Tanka.

COPILĂRIA. Povestire pe scurt (4)

roman de MAXIM GORKI

VII

În scurtă vreme, Alioșa înțelese că Dumnezeu, cel la care se ruga bunica nu era la fel cu cel la care se ruga bunicul. Bunica se ruga cu vorbe bune și calde, din suflet, iar Dumnezeul ei era bun și îndurător, iubind toți oamenii. Bunicul se ruga cu rugăciuni învățate pe dinafară, spuse răspicat, iar Dumnezeul lui era parcă un paznic pus să pândească oamenii, să-i prindă când greșesc și să le dea pedepse pline de cruzime. De aceea, băiatul îl înțelegea pe Dumnezeul bunicii, nu se temea de el și îi era rușine să-l mintă. Nu numai atât, dar se întreba cum se face că bunicul nu îl vede pe Dumnezeul cel bun.

COPILĂRIA. Povestire pe scurt (3)

roman de MAXIM GORKI

V

Când a sosit primăvara, bunicul a cumpărat o casă în altă parte, Iakov a rămas în oraș, iar Mihail s-a mutat de cealaltă parte a râului.
Casa bunicului avea o cârciumă la parter, iar sus stăteau mulți chiriași. Casa avea grădină și livadă și bunica muncea cu drag ba în casă, ba pe afară. Mama lui Alioșa venea rar de pe unde stătea, rămânea puțin apoi pleca.

COPILĂRIA. Povestire pe scurt (2)

roman de MAXIM GORKI

III

Țigănuș era foarte prețuit pentru cât era de priceput și de bunicul și de fiii lui. De aceea se și purtau frumos cu el, iar Iakov și Mihail nu îi făceau niciodată șotii umilitoare cum îi făceau lui Grigori.
Bunica avusese optsprezece copii, dar trăiseră numai Iakov, Mihail și Varvara. Pe lângă ei îl crescuse și pe Țigănuș - Ivan, de fapt, pe care îl părăsise cineva la poarta lor, pe când era sugar.

COPILĂRIA. Povestire pe scurt (1)

roman de MAXIM GORKI

I

Tatăl lui Alioșa Peșkov murise. Era întins pe podea, iar mama stătea la capul lui, îi pieptăna părul și plângea. Bunica, mama mamei, îl îndemna să-și ia rămas bun de la tata, dar lui îi era frică.
Veniră cioclii și un vardist să ia mortul, dar tocmai atunci pe mama o cuprinseră durerile facerii, căci era însărcinată.