DESCRIEREA MOLDOVEI. Povestire pe scurt (7)

proză savantă de DIMITRIE CANTEMIR

III. Despre cele bisericești și ale învățăturii în Moldova

Capitolul I. Despre religia moldovenilor

Religia creștinească a fost adusă pe față în vremea lui Constantin cel Mare, dar probabil că mulți locuitori urmaseră steagul lui Christos cu mult înainte. Toți moldovenii țineau de biserica creștinească a Răsăritului, adică erau creștini ortodocși, mai puțin cei de neam unguresc, care erau papistași. Citeau în biserică Sfânta Scriptură după tălmăcirea celor șaptezeci de tălmaci (Septuaginta), posteau miercurea și vinerea și la cele patru mari posturi din an.

DESCRIEREA MOLDOVEI. Povestire pe scurt (6)

proză savantă de DIMITRIE CANTEMIR

II Partea politica (continuare)

Capitolul XVII. Despre năravurile moldovenilor

Dimitrie Cantemir folosea cuvântul ”năravuri” cu înțelesul de însușiri, caracteristici. În Descrierea Moldovei a arătat că moldovenii aveau prea puține năravuri bune și mai multe năravuri rele.

Astfel, moldovenii erau trufași, semeți și puși pe gâlceavă. Uitau ușor dușmănia, iar prieteniile nu țineau prea mult. Le plăcea să petreacă în ospețe și iubeau vinul.

Când începeau lupta erau viteji, dar apoi se înmuiau. Față de cei învinși erau când cruzi, când miloși, după firea nestatornică pe care o aveau. Nu cunoșteau măsura: dacă le mergea bine erau semeți, dacă le mergea rău se zăpăceau și nu știau ce să facă.

DESCRIEREA MOLDOVEI. Povestire pe scurt (5)

proză savantă de DIMITRIE CANTEMIR

II. Partea politică (continuare)

Capitolul XVI. Despre boierimea moldovenească

Cei din tagma boierilor și-au obținut boieria de la domnitor, fie pentru că îi întrecuseră pe ceilalți în vitejie și credință, fie pentru că erau boieri refugiați de pe la sârbi, bulgară, tătari, leși,  care juraseră credință domnului Moldovei. Ajunseseră atât de mulți, încât au fost împărțiți în trei stări. În urma stării a treia se aflau răzeșii, care erau mai mult țărani decât boieri.

DESCRIEREA MOLDOVEI. Povestire pe scurt (4)

proză savantă de DIMITRIE CANTEMIR

Capitolul IX. Despre vânătorile domnești

Vremea pentru vânătorile domnești era rânduită înaintea celor patru mari posturi ale bisericii Răsăritului. La vânătoarea domnească veneau oameni din toate stările. Mii de țărani intrau în păduri și goneau fiarele către vânători. Aceștia primeau răsplată pentru fiecare animal vânat, de la 25 de aspri pentru un iepure, până la un galben pentru un urs.

Carnea animalelor bune de mâncat se dădea la bucătăriile domnești și la boieri și căpeteniile oastei. Animalele ce nu erau bune de mâncat se lăsau slujitorilor, care foloseau pieile lor.

DESCRIEREA MOLDOVEI. Povestire pe scurt (3)

proză savantă de DIMITRIE CANTEMIR

II. Partea politică (continuare)

Capitolul IV. Despre întărirea domnilor

În fiecare an se făcea mucarerul mic, adică se întărea domnia printr-un document adus de la Poarta Otomană, iar o dată la trei ani se făcea mucarerul mare, adică se ducea domnitorul la Poartă și cerea firman de înnoire a domniei, care, firește, costa mai mult decât mucarerul mic.

DESCRIEREA MOLDOVEI. Povestire pe scurt (2)

proză savantă de DIMITRIE CANTEMIR

II Partea politică
Despre orânduirea de stat

Capitolul I. Despre felul de cârmuire a Țării Moldovei

Pe când era o provincie romană, toată Dacia era cârmuită după legile Romei. Descrierea Moldovei, însă, se referă la vremuri mai apropiate.

De la  întemeierea Moldovei, domnitorii săi au avut puteri fără margini, fără să se amestece vreun domn sau vreo țară străină. După domnia lui Ștefan cel mare, însă, fiul său, Bogdan, a jurat credință turcilor și a pierdut dreptul de a hotărî războiul sau pacea.

DESCRIEREA MOLDOVEI. Povestire pe scurt (1)

proză savantă de DIMITRIE CANTEMIR.

I. Partea geografică

Capitolul I. Despre numele cel vechi și cel de acum al Moldovei

În timpul migrațiilor popoarelor barbare, o parte din urmașii daco-romanilor ce se retrăseseră în Maramureș au trecut munții, avându-l în frunte pe Dragoș, fiul voievodului Bogdan. Le ieși în cale un zimbru sau bour. Cățeaua lui Dragoș se avântă în apele repezi ale unui râu, în urmărirea lui. Bourul fu doborât de săgeți, cățeaua fu luată de ape. Se numea Molda, și de acea apa și noua țară primiră numele de Moldova.

LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI (3)

cronică de ION NECULCE

subintitulată ”de la Dabija-vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat”

Când ajunse domn Dumitrașcu-vodă, adică Dimitrie Cantemir, la 1711,  Ion Neculce fu înălțat la rangul de vel-spătar. Cu toate că vodă avusese nume rău în tinerețe, de bețiv și certăreț, acum era bun și blând și nu se ținea măreț cu cei de jos. A mai micșorat dările țăranilor și ale boierilor, era învățat și nelacom.