MOTANUL ÎNCĂLȚAT. Povestire pe scurt (2)

basm de CHARLES PERRAULT

Porniră cu toții mai departe, Motanul încălțat luând-o înainte. Ajunse la o fâneață frumoasă pe care o coseau niște oameni. Le porunci să spună că e a marchizului de Carabas. Așa spuseră, când ajunse regele acolo și întrebă a cui e fâneața aceea așa de frumoasă. Motanul făcu la fel și cu oamenii care secerau grâul de pe un câmp întins, și cu alții care munceau în diferite locuri. Regele fu uimit ce avere avea Marchizul de Carabas.

MOTANUL ÎNCĂLȚAT. Povestire pe scurt (1)

basm de CHARLES PERRAULT

Un morar avea trei fii. Nu avea altă avere decât o moară, un măgar și un motan. Când muri, lăsă fiului cel mare moara și celui mijlociu măgarul. Mezinul se alese doar cu motanul.

Necăjit, fiul cel mic se văita că va muri de foame. Motanul, care era năzdrăvan, îi spuse să nu-și mai facă griji. Îi ceru să-i facă o traistă cu baieri, adică cu sfori care să strângă gura traistei, și o pereche de ciubote, cizmulițe scurte care să-l ajute să umble prin mărăcini și tufișuri.