APA VIEȚII. Povestire pe scurt (2)

basm de FRAȚII GRIMM

Urmare la Apa vieții (1)

Mulțumind din suflet piticului, feciorul de împărat porni la drum. Ajuns la palat, făcu așa cum îl învățase piticul ca să intre. În palat, în sala tronului se aflau stăpânii acelui palat, cufundați într-un somn de vrajă. Mezinul le scoase inelele din degete, dovadă că el fusese acolo, și mai luă și o sabie și o pâine aflate chiar la picioarele tronului.

MIZERABILII. Povestire pe scurt (63)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a V-a JEAN VALJEAN. CARTEA I Războiul între patru ziduri

XII. Dezordinea – apărătoare a ordinii

Garda națională din împrejurimile Parisului a fost potrivnică răscoalei. Reprezentând interesele micii burghezii, compusă din cârciumari, negustori și alții ca ei, nu suporta nicio mișcare ce scadea veniturile membrilor ei. Pe de altă parte, nu suporta nici disciplina și fiecare făcea ce îi dictau instinctele.

CHILDE ROWLAND. Povestire pe scurt

basm de Joseph Jacobs

Childe Rowland și doi frați ai săi se jucau cu mingea, având-o la mijloc pe sora lor Ellen. Childe (=tânărul de neam nobil, prințul) Rowland, cel mai mic dintre frați, lovi cu putere mingea, trimițând-o peste turla capelei. Ellen dădu ocol capelei, ca să le aducă mingea. Degeaba așteptară ei, timp îndelungat, că fata nu mai apăru.

Fratele cel mare se duse la vrăjitorul Merlin și îl întrebă de soarta fetei. Vrăjitorul îi spuse că fusese luată de zâne și se afla acum la Regele Spiridușilor, în Turnul Întunecos. Fratele cel mare spuse că se va duce să o aducă înapoi. Vrăjitorul îl învăță ce să facă și ce să nu facă în drumul său. Tânărul plecă, dar nu se mai întoarse.

BARBĂ ALBASTRĂ. Povestire pe scurt

basm de CHARLES PERRAULT

Cândva, era un om foarte bogat, care avea barbă albastră. Din cauza culorii bărbii fetele și femeile fugeau din calea lui. Aveau, însă, un motiv și mai puternic să se ferească de el. Omul fusese însurat de câteva ori și nimeni nu știa ce se întâmplase cu fostele sale neveste.

O vecină a lui Barbă Albastră avea doua fete foarte frumoase. Bărbatul ceru una dintre ele de soție, dar niciuna nu îl voia. Atunci, el invită la una dintre casele lui de la țară mama și fetele, precum și alte câteva domnișoare și câțiva tineri de prin vecinătăți. Petrecură de minune timp de o săptămână, la capătul căreia fata cea mică se învoi. Nunta avu loc de îndată ce se întoarseră în oraș.

CRĂIASA ALBINELOR. Povestire pe scurt

basm de FRAȚII GRIMM

Cândva a fost un împărat care avea trei feciori. Cei doi frați mai mari plecară în lume să își încerce norocul, dar nu făcură nicio ispravă. După un timp, fratele cel mic, căruia îi spuneau în râs Micul nătărău, plecă după ei. Îi găsi și porniră prin lume toți trei.

Pe drum, cei trei întâlniră un mușuroi de furnici. Frații cei mari se repeziră să-l dărâme, ca să vadă cum fug furnicile speriate. Cel mic nu îi lăsă și plecară mai departe.

Ajunseră la un lac, unde înotau multe rațe. Cei doi frați mai mari s-ar fi repezit să prindă câteva, ca să le frigă. Cel mic nu îi lăsă nici de această dată. La fel făcu și când găsiră într-un copac un stup de albine plin cu miere, pe care ei ar fi vrut să-l prade.

ROMAN NĂZDRĂVAN. Povestire pe scurt

basm de NICOLAE FILIMON

Au fost odată trei frați. Cel mic putea să vadă viitorul, era năzdrăvan, de aceea îi spuneau Roman Năzdrăvan. Plecară ei odată de acasă şi ajunseră la o pajişte cu fân verde. Se apucară să cosească fânul ca să îşi încerce coasele.

Când erau pe la jumătate, veni stăpânul fânului, un zmeu. Le spuse să cosească până seara , când va veni el să-i ia acasă şi le va da de mâncare. Aşa făcu, le pregăti o masă împărătească, dar le puse otravă în mâncare. Numai o pâine, o strachină cu apă, o ploscă cu vin şi o lingură nu putu să le otrăvească. Roman Năzdrăvan le ceru tocmai pe acelea pentru el şi pentru fraţii săi.

PASĂREA MĂIASTRĂ. Povestire pe scurt (3)

basm de PETRE ISPIRESCU

Fiul cel mic își continuă povestirea. Când fugise cu pasărea măiastră de la zmei, aceștia se luaseră după el. Ajunși la hotar, zmeii fuseseră împietriți de răcnetul tovarășului său, care așteptase acolo.
La palatul primilor zmei, o luaseră pe fată și fugiseră cu zmeii pe urmele lor. Când era să-i ajungă, tovarășul său răcnise din nou și îi împietrise pe loc.

DĂNILĂ PREPELEAC. Povestire pe scurt

basm de ION CREANGĂ

Erau odată, într-un sat, doi frați. Cel mare era harnic şi avut. Nu avea copii şi avea o nevastă cam zgârcită. Cel mic toate le făcea pe dos, era nechibzuit şi sărac şi mai avea şi o mulţime de copii.
Fratele cel sărac atâta făcuse pe lângă casă, un prepeleac pentru oale, de aceea lumea îi zicea Dănilă Prepeleac.

PRÂSLEA CEL VOINIC ȘI MERELE DE AUR (2)

basm de PETRE ISPIRESCU

Prâslea cel voinic se bucură că a scăpat de moarte şi, pe când se gândea cum să facă să se întoarcă şi el acasă, auzi ţipete şi vaiete. Un balaur voia să mănânce puii unei zgripțuroaice. Flăcăul sări şi făcu balaurul bucăţi. Zgripțuroaica, drept mulţumire, îl scoase de pe tărâmul celălalt.

PRÂSLEA CEL VOINIC ȘI MERELE DE AUR (1)

basm de PETRE ISPIRESCU

A fost odată un împărat care avea o grădină foarte frumoasă. În fundul grădinii se afla un măr care făcea mere de aur. Când se coceau, venea cineva şi le fura. Niciun oştean şi nici un paznic nu putuseră să prindă hoţii.

Împăratul avea trei fii. Când s-au făcut mari au zis că păzesc ei mărul. În primul an, când s-au copt merele, fiul cel mare s-a dus noaptea să le păzească. A adormit, au venit hoţii şi le-au furat. Anul următor, fiul cel mijlociu a păţit la fel. După un an a venit rândul lui Praslea, cel mai mic dintre frați, dar voinic iscusit. 

BROASCA ȚESTOASĂ CEA FERMECATA

basm de PETRE ISPIRESCU

A fost odată un împărat care avea trei feciori. Când s-au făcut mari, el i-a trimis să-şi caute neveste. Fiul cel mare şi cel mijlociu plecară îndată. Fiecare găsi câte o fată de împărat, o peţi şi se logodi.

Pe cel mic nu îl prea trăgea inima să meargă în peţit. Plecă el cam în dorul lelii şi ajunse la un eleşteu mare.

CĂLIN NEBUNUL Povestire pe scurt (2)

basm de MIHAI EMINESCU

Călin Nebunul a ajuns la cei trei legați de pomi, Zori-de-Ziuă, Miezu-Nopţii şi De-cu-Sară. Le-a dat drumul pe rând şi le-a dat câte ceva de mâncare. Ajuns la ai săi frați, a aţâţat focul și ei s-au trezit. Ei spuseră că a fost tare lungă noaptea aceea. El nu le povesti nimic din ce făcuse. S-au pregătit să pornească şi el a tras iar cu arcul.

CĂLIN NEBUNUL Povestire pe scurt (1)

basm de MIHAI EMINESCU

A fost odată un împărat care avea trei fete foarte frumoase. Mulţi feciori de împăraţi le-au cerut de soții, dar împăratul nu a vrut să le dea. Într-o zi au venit trei tineri, le-au cerut şi, dacă nu a vrut să le dea, le-au răpit. Împăratul a dat de veste că aceia care vor găsi fetele le vor lua de neveste.

PĂCALĂ ȘI POPA Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Tocmeala

După ce umblă o vreme prin păduri şi prin munţi, Păcală coborî la şes. Ajunse într-un sat, iar în drum se aflau o grămadă de oameni, supăraţi nevoie mare, văitându-se împotriva popii din sat. Păcală se apropie şi intră şi el în vorbă. Află astfel că popa tocmea oameni şi le ciuntea trupul dacă crâcneau, chiar aseară doi flăcăi rămăseseră fără nas... Când auzi Păcală de doi fraţi, deodată tresări, întrebă unde sunt şi plecă spre casa unde erau cei doi, sub îngrijirea babei Floarea.Într-adevăr, Păcală bănuise bine. Erau chiar fraţii lui.

ZÂNA ZORILOR (2)

de IOAN SLAVICI

Trecură apoi pe la Sfânta Miercuri, care îi dărui o cutie în care văzu ce mai face tată-său, pe la Sfânta Joi şi pe la Sfânta Vineri. Aceasta îi dărui şi ea un fluier care adormea pe oricine şi îl învăţă ce să facă în Împărăţia Zorilor.