basm de CHARLES PERRAULT
Cândva, demult, o regină avu un băiețel urât. Zâna ursitoare care fu de față la venirea pe lume a băiețelului îi meni în schimb o fire plăcută și multă deșteptăciune. Ba, mai mult, îi dădu și puterea de a dărui minte fetei pe care o va iubi din tot sufletul.
Băiețelul venise pe lume cu un moț de păr roșcat în creștetul capului, așa că îl numiră Riquet cel moțat. Pe măsură ce creștea, se adevereau spusele zânei ursitoare.
Pe când Riquet cel moțat avea șapte-opt ani, regina din țara învecinată născu o fată frumoasă ca nimeni alta.
Aceeași zână ursitoare umbri bucuria mamei, vestind că fata va fi frumoasă, dar proastă. Îi acordă însă darul de a-l face frumos pe bărbatul pe care îl va iubi. Când regina aduse pe lume a doua fată, aceasta era foarte urâtă, dar a fost dăruită cu multă minte.
Pe măsură ce creșteau fetele, cea mare devenea tot mai proastă, iar cea mică, tot mai urâtă. Când erau petreceri la curte, lumea se strângea întâi în jurul celei mari, atrasă de nemaivăzuta ei frumusețe. În scurt timp, însă, se muta pe lângă cea mică. Urâta cu multă minte spunea tot felul de lucruri frumoase, interesante și nostime. Cea mare rămânea singură și adesea plângea din cauza asta. Nu era într-atât de proastă încât să nu înțeleagă ce se întâmplă. Într-o zi, pe când fata cea mare se duse prin pădure să-și plângă amarul, îl întâlni pe Riquet cel moțat. Tânărul cel urât era îmbrăcat în haine mândre și vorbi cu vorbe meșteșugite. Văzuse portretul prințesei și se îndrăgostise pe dată de ea. Acum venea chiar pentru ea, ca să o cunoască. Fata nu prea știa ce să-i spună, dar mărturisi până la urmă ce o supăra. Riquet îi spuse că el ar putea să-i dea minte, dacă ar accepta să îl ia în căsătorie, peste un an. În mintea ei cea săracă, fata nici nu știa cât durează un an, credea că e nesfârșit. Dornică să aibă și ea minte, acceptă.
În scurtă vreme, se duse vestea că fata cea mare a împăratului nu e numai frumoasă ci și foarte înțeleaptă. Veniră pretendenți la mâna ei din toate părțile lumii. Acum era pretențioasă și trebuia să se gândească bine înainte de a alege. De Riquet cel moțat uitase cu totul, așa cum uitase mai tot ce se întâmplase înainte de a căpăta minte de la urâtul prinț.
La un an de la întâlnirea cu Riquet cel moțat, prințesa se afla chiar în pădurea în care îl întâlnise. Se întâlniră din nou, iar el îi spuse că a doua zi avea să fie nunta. Abia acum își aminti ea de promisiune și spuse că nu îl vrea de bărbat. El o întrebă dacă are altceva împotriva lui în afară de faptul că e atât de urât. Ea răspunse că nu și atunci Riquet cel moțat îi spuse că și ea are un dar, poate dărui frumusețe aceluia pe care îl iubește. Fata, bucuroasă, îi dărui frumusețe, iar nunta avu loc a doua zi.
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Riquet cel moțat”
Sursa fotoCitește și alte povestiri după basmele lui Charles Perrault:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !