ÎMBLÂNZIREA SCORPIEI. Povestire pe scurt (1)

comedie de WILLIAM SHAKESPEARE

Baptista, un bogat gentilom din Padova, avea două fete. Cea mare, Catarina, era îndărătnică, avea firea iute și limba ascuțită. De aceea, toată lumea din oraș îi spunea Catarina-Scorpia. Cea mică, Bianca, era blândă și era dorită de mulți ca soție. Baptista, însă, vestise că fata nu se va mărita înaintea surorii ei celei mari.

Niciun bărbat nu părea că îndrăznește să se însoare cu Catarina. Într-o zi, sosi la Padova un gentilom numit Petruchio. Auzind de Catarina că e frumoasă și bogată, se hotărî să se însoare cu ea, propunându-și să realizeze îmblânzirea scorpiei. Chiar era potrivit pentru aceasta, fiind îndărătnic din fire ca și Catarina, dar și înțelept și vesel. Nu numai atât, dar se pricepea de minune să se prefacă a fi mânios, atunci când, de fapt, îi venea să râdă.

Petruchio se duse la tatăl fetei și îi ceru permisiunea de a-i face curte. Baptista își făcu datoria și îi spuse ce fire are fata. Profesorul de muzică aduse pe loc dovezi în acest sens, căci sosi cu un cucui în cap. Catarina îi dăduse cu lăuta în cap, fiindcă găsise o greșeală în interpretarea ei. Pețitorul spuse însă că vede din asta că fata e inimoasă. Îi spuse lui Batista ce avere mare are și află ce zestre va avea fata, apoi ceru să îi trimită fata.

Așteptând, Petruchio își făcu planul să facă totul pe dos de cum i-ar fi spus Catarina. Dacă va tăcea, să o laude că vorbește frumos, dacă îl va goni, să-i mulțumească de parcă l-ar fi poftit să stea o săptămână.

Bărbatul o salută, numind-o Kate. Catarina nu fu mulțumită de simplificarea aceasta a numelui ei și îi vorbi cu dispreț. Petruchio nu băgă în seamă și se purtă de parcă s-ar fi înțeles foarte bine. Când sosi Baptista, îi spuse că s-au învoit să facă nunta duminica următoare. Catarina negă, dar Petruchio îi spuse tatălui că așa s-au înțeles ei, ca ea să se prefacă năzuroasă în fața lui. Anunță că pleacă la Veneția ca să cumpere haine scumpe și bijuterii pentru frumoasa Catarina.

Duminica următoare, nuntașii îl așteptară mult timp pe mire. Nu numai că veni târziu, dar Petruchio nu aduse nimic pentru mireasa lui. El însuși era prost îmbrăcat, ca și slujitorii lui, iar caii erau niște mârțoage amărâte. În timpul cununiei, el strigă la preot și împroșcă cu vin fața paracliserului. Toată prefăcătoria asta fusese gândită în scopul îmblânzirii scorpiei de nevastă.

Când să înceapă ospățul de nuntă, Petruchio o înhăță pe Catarina și spuse cu tărie că a hotărât să plece acasă imediat. Nici rugămințile lui Baptista, nici cuvintele mânioase ale Catarinei nu îl făcură să se răzgândească.

După o călătorie grea, pe drumuri noroioase și presărată cu prefăcutele accese de mânie ale lui Petruchio, ajunseră acasă. Aici îi aștepta masa întinsă, dar Petruchio aruncă toată mâncarea pe jos, zicând că nu e destul de bună pentru mireasa lui. Obosită și flămândă, Catarina se duse la culcare. Nici să doarmă nu o lăsă Petruchio, fiindcă aruncă pernele și cearceafurile pe jos. Spunea că slujitorii nu fuseseră în stare să facă patul cum se cuvine pentru mireasa lui. Catarina ațipi pe un scaun.

* * *

Sursa foto

Urmează Îmblânzirea Scorpiei (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru toate vârstele!