FRUMOASA DIN PĂDUREA ADORMITĂ. (2)

basm de CHARLES PERRAULT

Orice încercare de a o trezi pe frumoasa prințesă fu zadarnică. Sosiră regele și regina și își amintiră de cele spuse de zânele ursitoare. O culcară pe prințesă într-o odaie frumoasă și o chemară pe zâna cea bună.

Zâna cea bună se gândi că fata se va simți stingheră când se va trezi peste o sută de ani. Făcu să adoarmă tot ce se afla în castel, ca să se trezească o dată cu prințesa. Adormiră curtenii și slugile, cățelușul prințesei și păsările de la bucătărie, adormi până și focul din sobele de gătit. Numai regele și regina nu fură adormiți. Ei o sărutară pentru ultima oară pe fiica lor cea frumoasă și plecară. În urma lor crescu în jurul castelului o pădure deasă și nemișcată, adormită și ea.

Trecură o sută de ani. În regat domnea acum un rege din alt neam decât părinții prințesei. Fiul acestui rege află că în castelul din pădurea cea deasă s-ar afla Frumoasa din pădurea adormită. Ea aștepta sărutarea unui prinț pentru a fi trezită dintr-un lung somn, de o sută de ani.

Prințul se duse în pădure. Văzu cu uimire că tufișurile dese și copacii cei bătrâni păreau a se trezi din somn și își întindeau ramurile deoparte, făcându-i loc să treacă. Ajunse în odaia fetei. Vrăjit de frumusețea ei, neschimbata în cei o sută de ani, se aplecă și o sărută ușor. Sarutarea o trezi pe Frumoasa din padurea adormita și, în același timp, se treziră și toți cei din castel, neschimbați și ei. Chiar și focul din bucătărie se trezi din nemișcare și începu să ardă vesel, rumenind fripturile.

Printul și prințesa se așezară la masă împreună cu gentilomii și doamnele de la curte. Făcură nuntă chiar în acea seară. Printul plecă însă singur la palatul părinților lui și nu le spuse nimic despre Frumoasa din pădurea adormită.

* * * 

Urmează Frumoasa din pădurea adormită (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !