UN FOC DE ARTIFICII FĂRĂ PERECHE

basm de OSCAR WILDE.

Toată țara aștepta nunta prințului cu prințesa venită din Finlanda. Ea a sosit într-o sanie ce întruchipa o lebădă și era trasă de șase reni. Prințesa era albă la chip și lumea o asemui cu un trandafir alb.

Prințul i-a spus prințesei că e mai frumoasă decât portretul pe care îl văzuse el. Ea a roșit și acum semăna cu un trandafir roșu.

După nuntă, a avut loc ospățul pentru toată obștea, apoi balul. La bal, chiar Regele a cântat  din flaut, grozav de prost, dar toți au spus că a cântat încântător.

La miezul nopții trebuia să fie și un mare joc de artificii. Departe, la un capăt al grădinii regale, Meșterul pirotehnist al curții și-a pregătit toate cele trebuincioase. În acest timp, focurile de artificii stăteau de vorbă.

O Plesnitoare micuță a spus că lumea e tare frumoasă, dar din spusele ei s-a înțeles că ea credea că lumea e grădina în care se aflau. O mare Torță romană a corectat-o, spunându-i că lumea nu e numai grădina aceea, că ți-ar trebui trei zile ca să vezi lumea întreagă. O Roată-de-foc, cu inima zdrobită de o iubire pierdută demult, a spus suspinând că lumea e colțișorul care ți-e drag.

Un artificiu ce se credea un foc de artificii fara pereche, lung și deșirat, legat de un băț, și-a dres glasul, ca să trezească atenția celorlalți. Le-a spus celorlalți că prințul a avut mare noroc că s-a însurat în ziua în care el se va înălța spre cer. Plesnitoarea a spus imediat că ea crede că este invers, ele se înalță spre cer în cinstea evenimentului.

Focul-de-artificii nu s-a lăsat. A spus că el se trage dintr-un neam vestit, Mama lui a fost cea mai faimoasă Roată-de-foc din vremea ei. Tatăl său fusese un Foc-de-artificii de viță franțuzească, ce s-a înălțat atât de sus încât oamenii au crezut că nu va mai coborî niciodată. Artificiul avea despre el o părere atât de bună încât credea că, dacă lui i s-ar întâmpla o nenorocire, prințul și prințesa nu ar mai putea să fie fericiți. Din vorbă în vorbă, artificiile s-au luat la ceartă, iar Focul-de-Artificii a sfârșit prin a izbucni în plâns.

La ora douăsprezece, jocurile de artificii au început. Roata-de-foc s-a dus de-a dura prin aer, Torța romană a zvâcnit cu un pocnet, Focurile bengale așterneau valuri purpurii peste toate, Mingea-de-foc azvârlea scântei albastre.

Numai Focul-de-Artificii nu s-a aprins, fiindcă se udase tot cu lacrimile sale. El, însă, a socotit că fusese păstrat pentru o ocazie și mai însemnată decât nunta. Când au plecat lucrătorii, unul a zis că este un artificiu stricat și l-a aruncat peste zidul grădinii. Focul-de-Artificii nu și-a crezut urechilor, iar când a căzut în noroi și-a spus că l-or fi trimis în vreo stațiune balneară, ca să-și refacă sănătatea.

O Broscuță l-a auzit dregându-și glasul și i-a spus că are o voce încântătoare. I-a mai spus una-alta, dar el nu avea deloc chef de vorbă și a socotit-o sâcâitoare. După ce Broscuța a plecat, atâta a bodogănit-o, că o libelulă i-a spus că ar trebui să țină prelegeri de filosofie.

O Rață-albă l-a întâmpinat cu simpatie și l-a întrebat dacă se va stabili acolo. Fudul, Focul-de-Artificii a spus că el se va întoarce la Curte, fiindcă are țeluri înalte.

Doi băieți au venit cu un ceaun și niște vreascuri. L-au văzut pe Artificiu și l-au băgat în foc, ca să fiarbă apa mai repede. S-au culcat în iarbă, cu gândul să se trezească atunci când va fi gata fiertura. În timpul acesta, Focul-de-artificii s-a uscat, apoi s-a aprins. S-a înălțat în aer și a început să pocnească, dar nu era nimeni să-l vadă și să-l audă. Din el a rămas numai bățul, care a căzut pe spatele unei Gâște și a speriat-o. În ultima clipă a vieții sale, Focul-de-Artificii și-a spus că fusese un foc de artificii fara pereche.

Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Un Foc de Artificii fara pereche”

Sursa foto

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!