Copilăria este unica perioadă din viață în care se
modelează caracterul omului. În copilăria mică, poveștile și povestirile sunt
instrumentul principal de educație. În vremuri mai îndepărtate, Făt-Frumos
trecea prin felurite încercări imaginare, ajutat de vietăți fermecate. Totul se
încheia cu bine, finalul era nunta cu aleasa inimii, spre marea bucurie a
supușilor.
În basme mai recente, personaje ca Mary Poppins, Peter
Pan, Harry Potter, înlătură greutățile cu ajutorul magiei.
Fondată de Zenon din Kitia la sfârșitul secolului IV
î.H., Școala de filosofie stoică a avut adepți în Grecia antică, apoi în Roma
antică, până în secolul III d.H. Creștinismul a pus în umbră această filosofie,
care a renăscut în perioada Renașterii (neostoicismul), apoi chiar în zilele
noastre (stoicismul modern).
Termenul ”stoicism” provine de la ”Stoa poikile”,
”Porticul pictat”, unde se întâlnea Zenon cu discipolii săi pentru a face
schimb de idei.
Autoarea, care semnează cu aliasul Babas, este o artistă
ale cărei preocupări, pe lângă scris, sunt desenul, sculptura și fotografia.
Mare iubitoare și ”mamă” de pisici, Barbara Capponi a
creat, din perspectiva lor, un ”ghid” pentru domesticirea omului. Hazul produs
de îndrumările respective se ia la întrecere cu duioșia cu care fiecare iubitor
al micilor feline își recunoaște acolo pisica sau pisicile.
”Ca toate celelalte animale, oamenii comunică cu corpul,
însă, asemeni păsărilor, comunică și verbal, într-un mod obsesiv și
neîntrerupt. Totodată, s-a observat că cele două niveluri de comunicare –
corporală și verbală – pot acționa în direcții diametral opuse. De pildă, se
pot saluta călduros, cu declarații verbale de afecțiune, în timp ce cu corpul
exprimă disconfort și ostilitate; tot așa, pot să vă ademenească verbal
promițându-vă mâncare, când, de fapt, intenția lor este să vă captureze și să
vă închidă într-o cușcă de transport.”
Îndrumările pentru seducerea unui om se referă la
următorii pași: curtarea, privirea, torsul, mieunatul, dulcegăriile,
demonstrațiile, ritualurile, intimitatea, disparițiile. Iată ce se spune despre
intimitate.
”Odată ce l-ați prins în mreje pe omul vostru, puteți să vă
jucați cu el: săriți pe el, călcați pe el, mergeți peste el. Îi va plăcea la
nebunie. ...După ce v-ați așezat, puteți începe operațiunea de frământare, apăsând
ritmic cu lăbuțele și scoțând ghearele pe care le veți introduce delicat în
pulover, tricou sau direct în piele.”
”Cel mai primitor culcuș este cel preîncălzit de om.
Fiind o creatură agitată, omul nu reușește să stea prea mult timp nemișcat;
aveți grijă să stați în apropiere și imediat ce se ridică, să îi luați locul.
Când se întoarce, vă prefaceți că dormiți. ... Un om pe care l-ați instruit
bine, dacă va constata că i-ați ocupat locul, se va îndepărta cu grijă să nu vă
deranjeze, și se va așeza pe alt loc.
... Printre culcușurile improvizate demne de interes se
numără și teancurile de rufe spălate și călcate, întotdeauna plăcute și
parfumate, precum și paltoanele și gențile oaspeților, cu precădere ale celor
alergici la pisici.”
”Când vă odihniți pe masă, pe canapea sau pe alt mobilier,
se poate întâmpla ca omul să pună lângă voi obiecte pe care, evident, vrea să
vă așezați. Ele pot fi telecomanda, telefonul, un pix, o carte, un rând de chei
(e drept că astea sunt mai incomode). Întindeți-vă fără întârziere pe obiectul
cu pricina, făcându-l să dispară sub voi. După un timp ... omul va încerca să
recupereze obiectul. Trebuie să vă opuneți pasiv, lăsându-vă și mai mult pe el
și încercând să cântăriți de două ori mai mult decât normal.”
Am preluat citatele din volumul ”Cum să domesticești un
om” de Barbara Capponi, publicat de editura act si politon, 2024.
Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la
Suzana.
