1 iulie 2024

Citate favorite (184) ”Cum să domesticești un om” de Barbara Capponi

 


Autoarea, care semnează cu aliasul Babas, este o artistă ale cărei preocupări, pe lângă scris, sunt desenul, sculptura și fotografia.

Mare iubitoare și ”mamă” de pisici, Barbara Capponi a creat, din perspectiva lor, un ”ghid” pentru domesticirea omului. Hazul produs de îndrumările respective se ia la întrecere cu duioșia cu care fiecare iubitor al micilor feline își recunoaște acolo pisica sau pisicile.

”Ca toate celelalte animale, oamenii comunică cu corpul, însă, asemeni păsărilor, comunică și verbal, într-un mod obsesiv și neîntrerupt. Totodată, s-a observat că cele două niveluri de comunicare – corporală și verbală – pot acționa în direcții diametral opuse. De pildă, se pot saluta călduros, cu declarații verbale de afecțiune, în timp ce cu corpul exprimă disconfort și ostilitate; tot așa, pot să vă ademenească verbal promițându-vă mâncare, când, de fapt, intenția lor este să vă captureze și să vă închidă într-o cușcă de transport.”

Îndrumările pentru seducerea unui om se referă la următorii pași: curtarea, privirea, torsul, mieunatul, dulcegăriile, demonstrațiile, ritualurile, intimitatea, disparițiile. Iată ce se spune despre intimitate.

”Odată ce l-ați prins în mreje pe omul vostru, puteți să vă jucați cu el: săriți pe el, călcați pe el, mergeți peste el. Îi va plăcea la nebunie. ...După ce v-ați așezat, puteți începe operațiunea de frământare, apăsând ritmic cu lăbuțele și scoțând ghearele pe care le veți introduce delicat în pulover, tricou sau direct în piele.”

”Cel mai primitor culcuș este cel preîncălzit de om. Fiind o creatură agitată, omul nu reușește să stea prea mult timp nemișcat; aveți grijă să stați în apropiere și imediat ce se ridică, să îi luați locul. Când se întoarce, vă prefaceți că dormiți. ... Un om pe care l-ați instruit bine, dacă va constata că i-ați ocupat locul, se va îndepărta cu grijă să nu vă deranjeze, și se va așeza pe alt loc.

... Printre culcușurile improvizate demne de interes se numără și teancurile de rufe spălate și călcate, întotdeauna plăcute și parfumate, precum și paltoanele și gențile oaspeților, cu precădere ale celor alergici la pisici.”

”Când vă odihniți pe masă, pe canapea sau pe alt mobilier, se poate întâmpla ca omul să pună lângă voi obiecte pe care, evident, vrea să vă așezați. Ele pot fi telecomanda, telefonul, un pix, o carte, un rând de chei (e drept că astea sunt mai incomode). Întindeți-vă fără întârziere pe obiectul cu pricina, făcându-l să dispară sub voi. După un timp ... omul va încerca să recupereze obiectul. Trebuie să vă opuneți pasiv, lăsându-vă și mai mult pe el și încercând să cântăriți de două ori mai mult decât normal.”

Am preluat citatele din volumul ”Cum să domesticești un om” de Barbara Capponi, publicat de editura act si politon, 2024.

Postarea face parte din seria ”Citate favorite” de la Suzana.

1 iunie 2024

Citate favorite (183) ”BĂRBATUL care voia să fie iubit ȘI MOTANUL care s-a îndrăgostit de el” de Thomas Leoncini

 

Acest roman mi-a produs impresii atât de contradictorii încât mă abțin să îl comentez. Mă rezum numai la câteva citate.

”... abia cumpărasem acel telefon, era foarte scump și salvasem deja în el mai bine de cinci sute de numere...

Cât m-ar fi costat să cumpăr unul nou? Cât timp aș fi pierdut să găsesc iar toate numerele? Și mai ales cum aș fi putut să le regăsesc?

2 mai 2024

Citate favorite (182) ”Parfum de curtezană” de Sawako Ariyoshi și ”Memoriile unei gheișe” de Arthur Golden

 


De curând, am terminat de citit romanul ”Parfum de curtezană” de Sawaki Ariyoshi. M-au frapat asemănările cu un alt roman, așa că, după ce l-am terminat, am recitit ”Memoriile unei gheișe” de Arthur Golden.

Eroina principală a romanului ”Parfum de curtezană” este gheișa Tomoko. Totuși, titlul nu face referire la ea, ci la mama ei. Tomoko fusese vândută de mică unei case mixte de gheișe și prostituate (numite eufemistic curtezane). Mama ei și al doilea soț al acesteia o vânduseră fiindcă nu le mai ajungeau banii. Cea mai mare parte din puținii bani câștigați de soț  erau cheltuiți de mamă pe chimonouri scumpe și cosmetice.

Frumușică și isteață, Tomoko urmează cu succes școala de gheișe. Primește, însă, o lovitură grea, când mama ei, de altfel o mare frumusețe, vine să lucreze în aceeași casă, dar ca prostituată. Aceasta va fi crucea lui Tomoko, pe care o va purta o mare parte din viața ei. Culmea suferințelor provocate de mamă este în momentul în care Tomoko  se îndrăgostește de un tânăr ofițer. Dragostea îi este împărtășită și el are intenția de a se căsători cu ea. Își informează familia, care ia informații despre Tomoko și se opune categoric. O gheișă ca soție ar fi acceptat până la urmă, dar nu o gheișă a cărei mamă fusese prostituată. El vine să îi spună lui Tomoko și să își ia rămas bun pentru totdeauna.