URSUL PĂCĂLIT DE VULPE. Povestire pe scurt

poveste de ION CREANGĂ

Odată, o vulpe era lihnită de foame. Nu găsise nimic de mâncare, deși umblase toată noaptea. Către dimineață, ieși la marginea drumului, sub niște tufe, și simți miros de pește. Se uită și văzu că vine din josul drumului un car tras de boi. Vulpea ieși repede și se lungi în mijlocul drumului, făcând pe moarta.

CAPRA CU TREI IEZI. Povestire pe scurt

poveste de ION CREANGĂ

O capră avea trei iezi: cei mari erau doi obraznici, iar iedul cel mic era cuminte și ascultător.

Într-o zi capra cu trei iezi își chemă copiii de afară și le spuse că pleacă în pădure, să le aducă de mâncare. Ei să rămână cuminți înăuntru și să nu deschidă ușa decât când îi vor auzi glasul, cântând că a venit acasă.

POVESTEA LUI STAN PĂȚITUL (2)

basm de ION CREANGĂ

Povestea lui Stan Pățitul merse mai departe. Acum, că avea de toate, Stan sau Ipate putea să-și caute nevastă. Chirică îl învăță să meargă la horă, duminica, și când va pune ochii pe o fată, să-l cheme și pe el, ca să vadă câte coaste de drac are fata. Unele aveau trei, altele două și altele numai una.

POVESTEA LUI STAN PĂȚITUL (1)

basm de ION CREANGĂ

Povestea lui Stan Pățitul a început într-un sat mare și frumos. Stan era un flăcău care nu avea nici o rudă, trăia și muncea pe la străini. Era tare harnic. Până pe la 30 de ani a adunat și el ceva bani, câteva oi, un car cu boi și o vacă cu lapte. Pe urmă și-a făcut și o casă și s-a statornicit pentru totdeauna.

Lui Stan începuse să-i fie cam urât de unul singur. Se gândi la însurătoare, dar nu prea avea curaj. Tot amânând să ia o hotărâre, au mai trecut niște ani.

INUL ȘI CĂMEȘA. Povestire pe scurt

povestire de ION CREANGĂ.

O plantă de in stătea de vorba cu o cămașă din pânză de in. Planta explica faptul că inul si cămeșa sunt strâns înrudite.

Începutul existenței cămășii a fost atunci când din semințele de in au ieșit plantele, care mai târziu au făcut floricele albastre. Când plantele de in au încetat să crească și să se dezvolte, oamenii le-au recoltat cu totul și le-au pus la soare să se usuce. Apoi le-au pus pe țoluri, preșuri, și le-au bătut, ca să se scuture sămânța de in. După aceasta, tulpinile de in au fost puse în apă, la baltă, în topitoare. Inul a stat la topit vreo zece zile, ca să putrezească ce e de putrezit și să rămână numai partea cu fibre.

ACUL ȘI BAROSUL. Povestire pe scurt

povestire de ION CREANGĂ

Acul si barosul au avut o discuție despre cine este mai de preț dintre ei.

Acul socotea barosul și nicovala niște vechituri ruginite. Despre el însuși avea o părere foarte bună, căci, zicea el, toate hainele femeiești și bărbătești, precum și multe alte lucruri, se fac numai cu ajutorul lui. Unde se află haine se află și el și e ținut la mare cinste, în cutiuțe aurite sau în pernițe de mătase. Dacă mai împunge și el degetele cuiva, este pentru a-l trezi pe somnoros sau pe neatent.

SOACRA CU TREI NURORI

poveste de ION CREANGĂ

A fost odată o babă care avea trei fii, așa că avea să fie soacra cu trei nurori. Feciorii erau ei voinici, dar nu prea aveau minte. Toți trei se ocupau cu cărăușia.

Baba avea avere destul de mare. Printre altele, făcuse două case noi, una la apus și una la răsărit de casa în care locuiau, casa bătrânească. Se gândise, însă, ca feciorii și viitoarele nurori să locuiască toți cu ea și să nu le dea nimic înainte de a muri. Își  făcea și planuri cum își va pune nurorile la muncă și nu le va lăsa să facă nici un pas fără știrea și fără voia ei.

Veni vremea să se însoare feciorul cel mare. Baba îi găsi o nevastă pe placul ei, nu prea tânără, cam uscățivă, dar muncitoare și supusă.

DĂNILĂ PREPELEAC. Povestire pe scurt

basm de ION CREANGĂ

Erau odată, într-un sat, doi frați. Cel mare era harnic şi avut. Nu avea copii şi avea o nevastă cam zgârcită. Cel mic toate le făcea pe dos, era nechibzuit şi sărac şi mai avea şi o mulţime de copii.
Fratele cel sărac atâta făcuse pe lângă casă, un prepeleac pentru oale, de aceea lumea îi zicea Dănilă Prepeleac.

FATA BABEI ȘI FATA MOȘNEAGULUI

basm de ION CREANGĂ

Au fost cândva un moș și o babă. Moșul avea o fată frumoasă, harnică și cuminte. Baba avea o fată urâtă, leneșă și obraznică. Fata babei și fata moșneagului erau surori vitrege și nu se potriveau defel.

Baba și fata ei o oropseau tare rău pe fata moșneagului. Ea făcea toate treburile în casă, iar cele două vitrege erau tot nemulțumite. Fata babei si fata mosneagului se duceau seara la șezătoare. Fata moșneagului torcea un ciur de fuse, în timp ce fata babei torcea doar un fus. Când ajungeau acasă, fata babei sărea prima peste gard și îi cerea fetei moșneagului ciurul, să i-l țină până sare și ea. Fugea repede în casă și se lăuda că ea torsese fusele acelea.

POVESTEA PORCULUI (2)

basm de ION CREANGĂ

După vreo două săptămâni, fata împăratului se duse să își vadă părinții. Împăratul o învăță să fie cuminte. Împărăteasa, când ieșiră numai ele în grădină, îi spuse să ardă pielea de porc noaptea, când bărbatul ei doarme. Așa făcu, deîndată ce se întoarse acasă.

Mirosul grozav de șorici ars îl trezi pe bărbat. Ea se trezi cu mijlocul încins cu un cerc de fier. El, întristat, îi spuse că numai când îi va pune mâna în jurul mijlocului va putea să nască pruncul din ea. Îi mai spuse că îl cheamă Făt-Frumos și că îl va găsi la Mănăstirea-din-Tămâie. Dispăru apoi într-un vârtej grozav de vânt.

POVESTEA PORCULUI (1)

basm de ION CREANGĂ

Erau o dată doi bătrâni săraci, un moș și o babă. Cu toată sărăcia și bătrânețea, își doreau mult să aibă și ei un copil. Într-o zi, baba îl trimise pe moș să-i aducă prima vietate pe care o va întâlni în cale, ca să le fie copil. Moșul găsi într-o băltoacă o scroafă cu doisprezece purceluși. Scroafa și unsprezece dintre purcei fugiră. Cel de-al doisprezecelea purcel era așa de slab și de prăpădit, că nici nu putu să iasă din noroi. Moșul îl băgă în traistă și îl duse acasă. Așa începu povestea porcului.

MOȘ ION ROATĂ ȘI UNIREA

povestire de ION CREANGĂ.

Boierii moldoveni liberali, ca Mihail Kogălniceanu, se pregăteau să facă Unirea Moldovei cu Țara Românească. Ei au chemat la Iași și câțiva țărani fruntași. Când au ajuns, i-au îmbrăcat frumos și i-au dat în seama unuia dintre boieri. Acesta trebuia să le explice de ce au fost chemați.

Boierul le spuse că, deși au același grai, același port și aceeași credință, cei din Moldova și cei din Muntenia trăiesc despărțiți. Pentru întărirea neamului românesc, ei trebuie să facă Unirea, să fie o singură țară. Întrebați dacă au înțeles, câțiva țărani au spus că da. Ion Roată zise că el n-a înțeles. Nu numai atât, dar oricum nu îi ascultă nimeni pe țărani, așa că treaba asta se putea face și fără ei.

CINCI PÂINI. Povestire pe scurt

povestire de ION CREANGĂ

Doi oameni mergeau împreună pe un drum. Unul avea în traista sa trei pâini şi celălalt două pâini. După o vreme, au poposit la umbră, lângă o fântână şi au început să-şi mănânce pâinile.

Apăru deodată un al treilea drumeţ, care se opri, le dădu ziua bună şi îi rugă să-i dea şi lui ceva de mâncare, căci nu avea merinde cu el şi nici nu avea de unde să cumpere.

Cei doi îl poftiră să mănânce cu ei şi mâncară cele cinci pâini, apoi băură apă rece din fântână. După ce terminară de mâncat călătorul străin îi dădu cinci lei la întâmplare celui care avusese trei pâini, drept răsplată pentru hrană şi plecă mai departe.

MOȘ ION ROATĂ ȘI CUZA VODĂ. Povestire pe scurt

povestire de ION CREANGĂ

În 1857, la Divanul ad-hoc din Moldova au luat parte, pe lângă boieri şi episcopi, şi nişte ţărani fruntaşi. Între aceştia se afla moş Ion Roată, om cinstit şi cuviincios, dar cu vorba dreaptă, fără ascunzişuri.

Boierii erau de toate felurile: şi mai mari şi mai mici, şi mai bătrâni şi mai tineri, şi mai învăţaţi şi mai neînvăţaţi.

POVESTEA UNUI OM LENEȘ Povestire pe scurt

de ION CREANGĂ

Într-un sat, era odată un om leneș. Atât de leneş era, încât nu îşi mesteca nici mâncarea din gură.

Oamenii din sat, de teamă să nu se ia şi alţii după el, hotărâră să-l spânzure. S-au dus doi dintre  ei la el acasă, l-au urcat într-un car cu boi şi  au pornit spre locul de spânzurătoare.

Pe drum, s-au întâlnit cu o cucoană, care călătorea într-o trăsură. Văzând cum stă ca o momâie, cucoanei i s-a părut că este bolnav. Plină de milă, i-a întrebat pe cei doi ţărani dacă îl duc la vreo doftoroaie, cum era pe vremea aceea.

Ţăranii i-au spus cucoanei că e doar un om leneş, dar un leneş fără pereche în lume, şi îl duc la spânzurătoare. Cucoana, din nou miloasă, le spuse să îi cruţe viaţa. Să îl ducă la ea la moşie. Acolo are un hambar cu posmagi, cu pesmeţi adică, adunaţi pentru vremuri grele. Va mânca şi el posmagi şi va sta pe lângă casa ei.

POVESTEA LUI HARAP-ALB Povestire pe scurt (3)

de ION CREANGĂ

Ajunseră, în sfârşit, la împăratul Roșu. Acesta se miră la început de înfăţişarea lor. El se miră şi mai tare când află de la Harap-Alb că veniseră să-i ceară fata pentru nepotul împăratului Verde. Le spuse că va lua o hotărâre a doua zi. Până atunci să se odihnească în casa de aramă. Trimise însă un credincios al lui să aprindă foc mare sub casă, să o încingă. Gerilă le spuse să îl lase pe el să intre primul, că ştie el ce fel de om e împăratul Roşu. Aşa făcură.

POVESTEA LUI HARAP-ALB Povestire pe scurt (2)

de ION CREANGĂ

Ajunși la curtea împăratului Verde, Spânul fu primit cu mare cinste, ca nepotul care urma la tron El se arătă imediat ce fel de om este, dându-i o palmă lui Harap-Alb în faţa fetelor împăratului. Din clipa aceea ele nu-l mai putură înghiţi pe spân. Vorbeau între ele că sluga lui pare a fi mult mai omenoasă şi mai plăcută.

POVESTEA LUI HARAP-ALB Povestire pe scurt (1)

de ION CREANGĂ

A fost odată, într-o ţară, un crai care avea trei feciori. Fratele lui, Verde împărat, avea numai fete. El i-a scris să îl trimită pe unul dintre băieți, să-l pună împărat în locul lui.
Plecă întâi feciorul cel mare. Craiul voi să îl încerce și se îmbrăcă într-o piele de urs. Se duse înaintea lui, ascunzându-se sub un pod.

PROSTIA OMENEASCĂ

de ION CREANGĂ

Se spune că era odată un om  care trăia laolaltă cu nevasta şi soacra. Și una, și cealaltă erau cam proaste. Omul avea cu nevasta lui un copilaş sugar.

Într-o zi omul plecă de acasă la treburile lui, iar nevasta rămase cu copilaşul. Îl spălă, îl înfăşă şi îl alăptă, apoi îl puse să doarmă în albie, lânga sobă.

Nu trecu mult după ce adormi copilul şi nevasta începu să jeleasca cât o ţinea gura, după copilaşul ei. Iute veni mama ei şi o întrebă ce are.

AMINTIRI DIN COPILĂRIE (9) Adio școala de catiheți

de ION CREANGĂ

În vacanţă, Nică și colegii lui s-au dus acasă şi s-au îndopat cu felurite bunătăţi: costiţe de porc afumate, cârnaţi trandafiri usturoiaţi şi slăninuţă subţirică, fripte în tigaie şi mâncate cu mămăligă caldă, dar şi altele. După sărbători s-au întors la şcoala de catiheţi din Fălticeni şi şi-au continuat petrecerile: ba jocul după cântările lui moş Bodrângă, ba jocul de cărţi, iar în zilele de sărbătoare, la horă, prin satele din apropierea Fălticenilor.