7 august 2018

DON QUIJOTE. Povestire pe scurt (21)

roman de MIGUEL DE CERVANTES

PARTEA a II-a

Capitolul XVI

Despre ceea ce i s-a întâmplat lui Don Quijote cu un cavaler înțelept din La Mancha

Don Quijote mergea, bucuros și mândru de izbânda pe care o avusese. Sancho era frământat de așa-zisa asemănare a celor doi vrăjmași cu Samson Carrasco și Toma Cecial. Se îndoia că ar fi fost vreo vrăjitorie la mijloc, mai ales că el însuși îl mințise pe stăpânul său în legătură cu vraja la care ar fi fost supusă domnița Dulcineea. În acest timp îi ajunse din urmă un drumeț mândru îmbrăcat în verde și auriu.

Drumețul îl privea cu atâta uimire pe cavaler, încât acesta îi spuse că are această înfățișare fiindcă a vrut să reînvie cavaleria rătăcitoare. Omului în verde, numit mai târziu Cavalerul cu Dulama Verde, nu-i veni să creadă că mai există oameni care să creadă poveștile cu cavaleri rătăcitori și începu să-și dea seama că Don Quijote e cam zănatic. Spuse și el că este Don Diego de Miranda, că trăiește alături de nevastă și copil, vânează și pescuiește, citește romanțuri și se ospătează uneori cu prietenii săi. Despre fiul său spuse că are optsprezece ani, că a studiat șase ani la Salamanca și că e nemulțumit de el că se preocupă prea mult de poezie.
Don Quijote îi vorbi atât de frumos despre poezie și despre poeți, încât omului nu-i veni să creadă că îl socotise zănatic. Între timp, Sancho se îndepărtă de ei, mergând să cumpere caș de la niște ciobani și având coiful cavalerului cu el. Tot atunci se ivi venind spre ei un car cu steagurile regelui.

Capitolul XVII

Unde se povestește cea din urmă și cea mai înaltă treaptă până unde ajunse și putu să ajungă curajul nemaiauzit al lui Don Quijote, dimpreună cu pățania cu leii, dusă la bun sfârșit

Văzând carul, Don Quijote socoti că a apărut un prilej de noi aventuri. Îl strigă pe Sancho să vină repede. Grăbit, Sancho îndesă cașul în coif și se duse. La fel de grăbit, cavalerul își puse coiful și începu să să-i curgă zerul pe chip. Crezu întâi că i se topesc creierii, apoi își scoase coiful și văzu că înăuntru era caș. Se înfurie pe Sancho, dar acesta dădu vina pe vreun vrăjitor și îi închise gura stăpânului său.
Don Quijote se șterse bine de zer și în timpul acesta se apropie și carul. Era un car care ducea doi lei din Africa, un leu și o leoaică, la curtea regelui. Cavalerul voi să dovedească de ce este în stare și ceru paznicului leilor să deschidă cuștile ca să-i înfrunte. Paznicul nu voi la început, dar cavalerul îl amenință cu lancea și atunci se învoi. Duse întâi catârcele care trăgeau carul la adăpost, timp în care plecară și Don Diego, împreună cu Sancho și animalele lor. Cavalerul îl îndepărtă și pe Rocinante, își luă scutul și sabia și se îndreptă spre cușca leului. Paznicul îi deschise ușa, dar leul se întinse, căscă, scoase capul din cușcă și privi afară, apoi se întoarse în cușcă și nu mai ieși de acolo.
Paznicul îi spuse cavalerului că el învinsese, de vreme ce leul dăduse bir cu fugiții. Închise cușca la loc și plecă răsplătit cu doi galbeni de Don Quijote. Acesta nu mai voia acum să i se spună Cavalerul Tristei Figuri ci Cavalerul Leilor. Pornind din nou la drum, Don Diego, nu înceta să se mire în sinea lui de faptul că Don Quijote grăia așa de așezat și se purta așa de nebunește. Dorind să mai stea de vorbă cu el, îl pofti la conacul lui, să se odihnească după o asemenea ispravă.

Capitolul XVIII

Despre ceea ce i s-a întâmplat lui Don Quijote în castelul sau conacul Cavalerului cu Dulama Verde, împreună cu alte lucruri nemaiauzite

Don Diego de Miranda îl prezentă pe Don Quijote soției sale, Doña Cristina, și fiului său, Don Lorenzo. Fiului său, uimit că îl prezentase drept cavaler rătăcitor, îi adresă rugămintea să stea de vorbă cu Don Quijote și să afle dacă e mai mult nebun sau mai mult înțelept.
După felul în care vorbi despre poezie, apoi despre cavaleria rătăcitoare, lui Don Lorenzo îi păru că Don Quijote un om pe jumătate nebun, care are însă și multe momente de înțelepciune. După patru zile de ospeție, când plecă, Don Quijote arătă adevărata măsură a nebuniei sale, spunându-i lui Don Lorenzo că, dacă vrea să fie faimos și să ajungă împărat cât ai bate din palme, să lase poezia și să se apuce de cavaleria rătăcitoare.

* * * 

Urmează Don Quijote (22)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu