ZÂNELE. Povestire pe scurt

basm de CHARLES PERRAULT

A fost odată o femeie văduvă care avea două fete. Fata cea mare semăna leit cu mama sa. Era urâtă și răutăcioasă din cale-afară. Fata cea mică semăna cu răposatul tată. Era bună și blândă și frumoasă foc.

Mama o iubea numai pe fata cea mare, cea care îi semăna. Pe ea o alinta și o ferea de muncă, în timp ce fata cea mică făcea toate muncile grele din casă. De două ori pe zi se ducea și aducea apă de la fântână cu ulciorul.

Într-o zi, fata tocmai se îndrepta spre casă, cu ulciorul plin. Deodată îi ieși în cale o femeie bătrână și zdrențăroasă care îi ceru puțină apă de băut.

FATA SĂRACULUI CEA ISTEAȚĂ (1)

de PETRE ISPIRESCU

Cândva, un om sărac și femeia lui aveau o mulțime de copii. Oricât de mult munceau ei, nu reușeau niciodată să le dea copiilor destulă mâncare. Zi de zi copiii plângeau de foame. Cu greu îi potolea fata cea mare, care era mai înțeleaptă și care avea grijă de ei în lipsa părinților.