basm de FRAȚII GRIMM
Urmare la Apa vieții (2)
Ajunși acasă, cel mic dădu
tatălui său să bea din ulciorul lui. Apa sărată îi făcu și mai rău împăratului.
Cei doi frați îi spuseră tatălui lor că mezinul voise să îl otrăvească și că ei
i-au adus adevărata apă a vieții. Îi dădură să bea și împăratul se însănătoși
imediat.
Supărat pe mezin, împăratul
chemă sfatul curtenilor și se luă hotărârea ca fiul cel mic să fie ucis în
taină. Un vânător de-al împăratului primi porunca să îl însoțească pe mezin la
vânătoare și să îi ia viața în pădure.
Ajunși în adâncul pădurii,
vânătorul îi spuse mezinului ce poruncă primise. Tânărul îl rugă să-i lase
viața și îi dădu hainele sale scumpe în locul hainelor ponosite ale
vânătorului. Vânătorul se învoi și plecă înapoi la palat, iar mezinul rămase în
pădure.
După o vreme, la palat
sosiră trei care pline cu aur și pietre prețioase pentru fiul cel mic al
împăratului. Cei care le aduseseră îi spuseră împăratului că sunt daruri de
recunoștință pentru că fiul cel mic îi ajutase pe cei trei împărați.
Deodată, împăratului îi
trecu prin minte că poate fiul cel mic este nevinovat. Începu să se vaite și să
spună că se căiește fiindcă poruncise să fie omorât. Auzind asta, vânătorul îi
spuse că mezinul trăiește, iar împăratul trimise veste în toată lumea că este
așteptat cu drag înapoi acasă.
În timpul acesta, frumoasa
domniță porunci să se facă în fața palatului un drum cu totul și cu totul de
aur. Le porunci slujitorilor ca, dacă văd un voinic venind călare de-a dreptul
pe acel drum de aur, să îl lase să intre, fiindcă este mirele așteptat. Dacă va veni
vreunul pe lângă drum, să nu îl lase să intre, că nu este mirele adevărat.
Cum mai era puțin și se
împlinea anul, fiul cel mare porni spre palatul domniței. Ajuns acolo, îi păru
rău să mâne calul pe drumul de aur și îl ocoli. La poartă, slujitorii îi
izgoniră, spunându-i că nu este mirele adevărat. La fel păți și fratele
mijlociu și se întoarse acasă fără nicio mireasă.
Mezinul porni și el din
adâncul codrului, dornic să-și uite necazul alături de aleasa lui. Cu gândurile
duse, nici nu văzu drumul de aur și mână calul de-a dreptul peste el.
Slujitorii deschiseră larg porțile, iar domnița îl întâmpină cu mare bucurie.
Făcură o nuntă minunată și, după nuntă, domnița îi povesti soțului ei că tatăl
său vestise în lumea largă că îl așteaptă acasă cu brațele deschise.
Bucuros, mezinul se repezi
acasă și îi povesti împăratului despre mișelia fraților săi. Împăratul voi să-i
pedepsească pe loc, dar ei fugiseră cu o corabie și nu s-au mai întors
niciodată la palatul împărătesc.
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Apa vieții”
Ai putea să mai citești și alte povestiri după basmele fraților Grimm:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Minunate sunt scrierile Frașilor Grimm. Îmi amintesc cu nostalgie de anii copilăriei și de lecturile fascinante de atunci...
RăspundețiȘtergere