PIELE DE MĂGAR. Povestire pe scurt (1)

basm de CHARLES PERRAULT

Era odată un rege care o iubea foarte mult pe regina lui. Ei aveau de toate la curtea lor, chiar și un măgar care părea obișnuit. Era acoperit cu piele de măgar ca toți măgarii, dar făcea bani de aur. Numai copii nu aveau regele și regina. O creșteau însă pe una dintre nepoatele reginei. Nepoata îi semăna atât de mult că nu ai fi zis că sunt mătușă și nepoată, ci mamă și fiică. (Unii spun că, totuși, fata era fiica lor, nu nepoată).

Într-o zi regina căzu la pat. Era atât de rău bolnavă, încât nu-i găsiră leacul niciunul dintre doftorii și vracii aduși la căpătâiul ei.

Când simți că i-a sosit sfârșitul, regina îi spuse regelui să se însoare din nou. Asta numai dacă va găsi o femeie mai frumoasă decât ea, care să îi fie o soție la fel de credincioasă cum îi fusese ea. El jură că va respecta acea condiție și adăugă că nu se va mai însura niciodată, așa că regina muri mulțumită.

Regele își plânse multă vreme soția. După câteva luni începu însă a se gândi la însurătoare.

Trimise oameni peste tot să caute o femeie potrivită cu ceea ce jurase, dar nu găsiră niciuna. Atunci regele hotărî să se însoare cu nepoata, care era mai frumoasă decât regina și cu însușiri sufletești aidoma aceleia. (Din nou există și o altă variantă, că regele ar fi vrut să mărite fata cu un prinț urât și rău, pe care ea nu-l voia defel.)

Când află, nepoata, speriată și îndurerată de o asemenea căsătorie nepotrivită, fugi la nașa ei, o zână ce trăia într-o peșteră. Zâna o sfătui ce să facă, astfel încât să nu primească să îi fie soție unchiului ei, dar nici să nu îl mânie cu o împotrivire pe față.

Fata se duse și îi ceru regelui să îi îndeplinească trei dorințe, înainte de a accepta să-i fie soție. Ceru o rochie de culoarea timpului și primi una albastră ca și cerul, cu nourași de aur. Ceru altă rochie, de culoarea lunii, primi o rochie cu strălucire de argint. A treia rochie cerută, de culoarea soarelui, avea strălucire de aur și diamante, și rubine.

Nepoata se duse iar la zână, după sfaturi, căci regele îi îndeplinise dorințele. Se întoarse la palat și ceru să-i dea pielea măgarului fermecat. Zâna socotise că regele nu se va îndura să-l ucidă pe acela care aducea atâta bogăție  la curtea regală. Regele, însă, orbit de patimă, puse să fie ucis și jupuit bietul animal. Fata se trezi în față cu o piele de măgar urâtă și murdară.

* * * 

Sursa foto

Urmează Piele de măgar (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !