comedie de WILLIAM SHAKESPEARE
Cândva, demult, în antica cetate Atena era o lege care dădea părinților puterea de a-și da în căsătorie fiicele cui voiau ei. Dacă refuzau, tații lor puteau cere să fie osândite la moarte.
Odată, în fața ducelui Theseus, conducătorul Atenei, se înfățișă un bătrân pe nume Egeus. El cerea ca acea crudă lege să fie aplicată fiicei sale, Hermia.
Voia să o căsătorească cu tânărul nobil Demetrius, dar ea era îndrăgostită de Lysander și refuza. Fata se dezvinovăți, spunând că Demetrius îi declarase dragoste prietenei sale, Helena. Și Helena îl iubea pe Demetrius.
Theseus nu putea să încalce legea. Îi dădu, totuși, Hermiei, patru zile de gândire. Dacă tot nu voia să se mărite cu Demetrius după acest răgaz, urma să își piardă viața.
Hermia se duse la iubitul ei și îi spuse toate acestea. Lysander îi propuse să fugă pe furiș din Atena și să meargă la mătușa lui, care trăia în altă cetate, ce nu avea această lege. Acolo urma să se căsătorească. Hermia acceptă și stabiliră să se întâlnească în noaptea aceea într-o pădure de lângă Atena.
Fata îi destăinui secretul fugii Helenei. Aceasta, din nu se știe ce motiv, îi spuse totul lui Demetrius, iubitul ei și pretendentul Hermiei.
În pădurea cu pricina sălășluiau zânele, conduse de craiul Oberon și crăiasa Titania. La vremea aceea cei doi erau certați. Titania nu voise să-i dea lui Oberon un copilaș a cărui mamă, prietenă cu Titania, murise. Ea creștea acum copilul, răpit de la pieptul doicii și adus în pădure.
Chiar în noaptea aceea, Titania și Oberon se întâlniră și se certară iar pentru copil, pe care Oberon îl voia ca paj. Furios, Oberon îl chemă pe Puck, spiridușul său favorit. Craiul îi ceru spiridușului să facă rost de floarea numită ”Patimă oarbă”. Ea avea un suc fermecat despre care se spunea că, picurat pe ochii cuiva care doarme, îl face să se îndrăgostească de prima ființă pe care o vede când se trezește din somn. Craiul voia să o aducă pe Titania în această stare, ca să o silească apoi să-i dea băiatul.
În timp ce îl aștepta pe Puck, craiul nevăzut îi văzu în pădure pe Demetrius și Helena. Demetrius pornise în urmărirea Hermiei, iar Helena se ținea după el, reproșându-i trădarea. Când Puck sosi, îi ceru să picure câteva picături de suc fermecat și pe pleoapele atenianului care nu își mai băga în seamă iubita. Avea să-l recunoască după straiele ateniene.
Puck plecă să îndeplinească treaba ce i se dăduse. Oberon se duse și el în locul unde dormea Titania și îi picură sucul florii pe pleoape.
În timpul acesta, Hermia și Lysander, obosiți de drum, se întinseră să doarmă pe un strat de mușchi. Puck dădu peste ei și, înșelat de straiele ateniene ale tânărului și de prezența fetei lângă el, crezu că sunt cei doi despre care îi vorbise Oberon. Picură suc fermecat pe pleoapele lui Lysander apoi plecă.
Odată, în fața ducelui Theseus, conducătorul Atenei, se înfățișă un bătrân pe nume Egeus. El cerea ca acea crudă lege să fie aplicată fiicei sale, Hermia.
Voia să o căsătorească cu tânărul nobil Demetrius, dar ea era îndrăgostită de Lysander și refuza. Fata se dezvinovăți, spunând că Demetrius îi declarase dragoste prietenei sale, Helena. Și Helena îl iubea pe Demetrius.
Theseus nu putea să încalce legea. Îi dădu, totuși, Hermiei, patru zile de gândire. Dacă tot nu voia să se mărite cu Demetrius după acest răgaz, urma să își piardă viața.
Hermia se duse la iubitul ei și îi spuse toate acestea. Lysander îi propuse să fugă pe furiș din Atena și să meargă la mătușa lui, care trăia în altă cetate, ce nu avea această lege. Acolo urma să se căsătorească. Hermia acceptă și stabiliră să se întâlnească în noaptea aceea într-o pădure de lângă Atena.
Fata îi destăinui secretul fugii Helenei. Aceasta, din nu se știe ce motiv, îi spuse totul lui Demetrius, iubitul ei și pretendentul Hermiei.
În pădurea cu pricina sălășluiau zânele, conduse de craiul Oberon și crăiasa Titania. La vremea aceea cei doi erau certați. Titania nu voise să-i dea lui Oberon un copilaș a cărui mamă, prietenă cu Titania, murise. Ea creștea acum copilul, răpit de la pieptul doicii și adus în pădure.
Chiar în noaptea aceea, Titania și Oberon se întâlniră și se certară iar pentru copil, pe care Oberon îl voia ca paj. Furios, Oberon îl chemă pe Puck, spiridușul său favorit. Craiul îi ceru spiridușului să facă rost de floarea numită ”Patimă oarbă”. Ea avea un suc fermecat despre care se spunea că, picurat pe ochii cuiva care doarme, îl face să se îndrăgostească de prima ființă pe care o vede când se trezește din somn. Craiul voia să o aducă pe Titania în această stare, ca să o silească apoi să-i dea băiatul.
În timp ce îl aștepta pe Puck, craiul nevăzut îi văzu în pădure pe Demetrius și Helena. Demetrius pornise în urmărirea Hermiei, iar Helena se ținea după el, reproșându-i trădarea. Când Puck sosi, îi ceru să picure câteva picături de suc fermecat și pe pleoapele atenianului care nu își mai băga în seamă iubita. Avea să-l recunoască după straiele ateniene.
Puck plecă să îndeplinească treaba ce i se dăduse. Oberon se duse și el în locul unde dormea Titania și îi picură sucul florii pe pleoape.
În timpul acesta, Hermia și Lysander, obosiți de drum, se întinseră să doarmă pe un strat de mușchi. Puck dădu peste ei și, înșelat de straiele ateniene ale tânărului și de prezența fetei lângă el, crezu că sunt cei doi despre care îi vorbise Oberon. Picură suc fermecat pe pleoapele lui Lysander apoi plecă.
Foarte bun! Multumim!
RăspundețiȘtergereCu plăcere! Mulțumesc pentru apreciere!
ȘtergereSuper
RăspundețiȘtergereUnde pot găsii textul întreg?
RăspundețiȘtergereÎl poți găsi într-un volum cu piese de teatru de William Shakespeare.
ȘtergereMultumesc,dar ma intreba daca puteti sa faceti un rezumat pe acte si scene la aceasta poveste
RăspundețiȘtergereExcelent, Mulțumesc!
RăspundețiȘtergereMulțumesc și eu pentru apreciere!
Ștergere