CRĂIASA ALBINELOR. Povestire pe scurt

basm de FRAȚII GRIMM

Cândva a fost un împărat care avea trei feciori. Cei doi frați mai mari plecară în lume să își încerce norocul, dar nu făcură nicio ispravă. După un timp, fratele cel mic, căruia îi spuneau în râs Micul nătărău, plecă după ei. Îi găsi și porniră prin lume toți trei.

Pe drum, cei trei întâlniră un mușuroi de furnici. Frații cei mari se repeziră să-l dărâme, ca să vadă cum fug furnicile speriate. Cel mic nu îi lăsă și plecară mai departe.

Ajunseră la un lac, unde înotau multe rațe. Cei doi frați mai mari s-ar fi repezit să prindă câteva, ca să le frigă. Cel mic nu îi lăsă nici de această dată. La fel făcu și când găsiră într-un copac un stup de albine plin cu miere, pe care ei ar fi vrut să-l prade.

Frații ajunseră la un palat. Aici erau multe grajduri, pline cu cai de piatră. Oameni nu se vedeau deloc. Intrară în palat. Nici aici nu era nimeni. Străbătură sală după sală, până când ajunseră la ușa zăvorâtă bine a unei odăi.

În ușa odăii era o ferestruică și prin ea văzură la o masă un moșneag. Strigară mult la el până să-i audă și să le deschidă. Fără un cuvânt, moșul le dădu să mănânce apoi îi conduse pe fiecare în câte o odaie să se odihnească.

Dimineață, moșul intră în odaia fratelui cel mare și îl duse la o masă de piatră. Pe ea erau scrise trei încercări care trebuia să fie dezlegate pentru ca palatul să fie eliberat de blestem. Prima încercare era să adune cineva, într-o singură zi, din mușchiul pădurii, o mie de perle pierdute de una dintre cele trei fiice ale împăratului. Dacă nu izbutea să le adune pe toate până la apus, se prefăcea în stană de piatră.

Fratele cel mare încercă să adune perlele prințesei, dar nu găsi decât o sută până la apus, așa că se transformă în stană de piatră. Mijlociul încercă și el a doua zi,. Până seara adună numai două sute de perle și ajunse și el stană de piatră.

Fratele cel mic se apucă și el de adunat perle, dar înțelese că nu va reuși. Se așeză pe o piatră și începu să plângă. Sosi atunci crăiasa furnicilor, cu cinci mii de furnici pe care el le scăpase de la pieire. În scurtă vreme, furnicile adunară toate perlele.

A doua încercare era să găsească în mâlul de pe fundul lacului cheia de la odaia de dormit a uneia dintre prințese. Nici asta nu era deloc ușor pentru Micul nătărău. Veniră însă rațele pe care le salvase și îi aduseră cheia de pe fundul apei.

A treia încercare era să o aleagă fără greș pe cea mai mică dintre cele trei prințese adormite. Era greu, fiindcă prințesele semănau perfect între ele. Noroc cu albinele salvate de Micul nătărău. Înainte de a adormi, prințesele luaseră câte ceva dulce: cea mare o bucățică de zahăr, cea mijlocie o ceșcuță cu sirop, iar cea mică o linguriță de miere. Crăiasa albinelor veni, zbură pe la fiecare prințesă și se așeză cu grijă pe buzele mezinei. Tânărul spuse atunci că ea era cea mai mică. În clipa aceea farmecul se dezlegă și toți cei care fuseseră prefăcuți în stane de piatră reveniră la viață.

Micul nătărău făcu nuntă cu prințesa cea mică, cea aleasă de crăiasa albinelor. După moartea împăratului el preluă domnia. Cei doi frați se însurară și ei cu celelalte prințese și duseră cu toții o viață fericită.

Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Crăiasa albinelor”

Sursa foto

Citește textul întreg al basmului !

Citește și alte povestiri după basmele fraților Grimm:

• Flacăra albastră
• Frumoasa adormită
• Hansel și Gretel

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !