MIZERABILII. Povestire pe scurt (70)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a V-a JEAN VALJEAN. CARTEA a V-a Nepotul și bunicul

V Depuneți-vă banii mai bine în pădure decât la notar

După afacerea Champmathieu, Jean Valjean își retrăsese banii câștigați sub numele Madeleine de la banca Lafitte. Temându-se să nu fie prins din nou, îngropase banii în pădurea Monfermeil. Se ducea acolo și lua de câte ori avea nevoie.

Văzând că Marius a intrat în convalescență, Jean Valjean simțise că va fi nevoie de bani și îi luase, spre necazul lui Boulatruelle. Acum era mai liniștit. Aflase și despre sinuciderea lui Javert și nu se mai simțea amenințat de acesta.

VI Cei doi bătrâni fac totul, fiecare în felul lui, pentru fericirea Cosettei

Jean Valjean se ocupă de starea civilă a Cosettei, pentru a nu ieși la iveală originea ei. Cum fusese primar, se descurcă foarte bine. Acum, actele arătau că fata fusese fiica unui Fauchelevent, acum mort. Ca tutori, îi avea pe celălalt Fauchelevent și, tutore supleant, pe domnul Gillenormand. Banii ar fi reprezentat un legat făcut de o persoană moartă, care dorise să rămână necunoscută. Cosette, preocupată de nuntă,  nu fu prea deranjată când află că bătrânul nu îi este tată și continuă să îl numească așa.

Domnul Gillenormand, la rândul său, îi dăruia zi de zi Cosettei ba rochii din materiale prețioase, ba garnituri de bijuterii, daruri care o încântau și o uimeau pe tânără. Bătrânul era de părere că dragostea avea nevoie alături de ea  și de lucruri frumoase, de serbări viu colorate și strălucitoare.

Mătușa domnului Gillenormand, deși puțin supărată că tatăl ei hotărâse căsătoria fără să se consulte cu ea, hotărî să le lase și ea moștenire celor doi tineri averea ei, ce nu era mică deloc.

Se stabilise ca tinerii căsătoriți să locuiască la domnul Gillenormand, care le dădu camera lui cea mai frumoasă din casă, iar o altă cameră fu desemnată să reprezinte cabinetul de avocat al lui Marius.

VII Urmările visului, amestecate cu fericirea

Dată fiind suferința lui Marius, Cosette venea zilnic la el, să i se facă curte. Așa cum cereau convențiile sociale, fata era însoțită întotdeauna de Jean Valjean.

Marius stătuse puțin de vorbă cu tatăl Cosettei. Ascundea în minte multe întrebări privindu-l pe acest domn. Nu uitase că îl văzuse pe baricadă, dar amintirea era încețoșată de boală și nu era sigur de ea. Îl întrebase pe bătrân dacă cunoaște strada Chanvrerie, dar răspunsul îi dăduse de înțeles că nu cunoaște acest nume.

VIII Doi oameni cu neputință de găsit

Fericirea căsătoriei apropiate nu îl făcuse pe Marius să uite de doi oameni: Thenardier, despre care el încă mai credea că îi salvase tatăl pe câmpul de luptă, și necunoscutul ce îl salvase chiar pe el la finalul răscoalei.

Tânărul făcuse cercetări și aflase că Thenardier, evadat fiind din închisoare, fusese condamnat în contumacie la moarte. Eponine și Gavroche muriseră în răscoală, soția lui Thenardier murise în închisoare, despre Azelma nu se știa nimic. Marius nu mai avea pe cine să întrebe și unde să îl caute pe Thenardier.

Cercetările despre omul necunoscut îl duseseră pe Marius la birjar. Omul povestise tot ce văzuse. Povestise despre devotamentul și curajul salvatorului care îl scosese pe Marius din baricadă prin canale, îl dusese împreună cu agentul de poliție acasă la Gillenormand, apoi cei doi merseseră până într-un loc unde renunțaseră la birjă. Mai mult nu știa.

Marius se interesă și la poliție despre agentul căruia nu îi știa numele. Nimeni nu știa nimic despre această întâmplare. Oricum, tânărul păstrase cu sfințenie îmbrăcămintea pe care o purtase atunci. Observase chiar că cineva rupsese din haină o fâșie de stofă.

Povestindu-le într-o seară Cosettei și tatălui ei despre toate aceste căutări, Marius vorbi cu mare admirație despre omul care îl salvase. Spuse chiar că, dacă cele șase sute de mii ar fi ale lui, le-ar da pe toate ca să îl găsească pe acel om. Jean Valjean nu îi răspunse nimic.

* * *

Urmează Mizerabilii (71)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!