CROITORAȘUL CEL VITEAZ (2)

basm de FRAȚII GRIMM

Croitorașul cel viteaz și uriașul au mai mers câtva timp, până când au ajuns la un cireș. Uriașul a aplecat ramurile din vârf, unde cireșele erau coapte, și croitorașul cel viteaz trebuia să le țină. Bietul omuleț nu a putut să le țină și le-a dat drumul, iar ramurile scăpate l-au aruncat pe partea cealaltă, peste cireș.

Venise rândul uriașului să râdă de croitoraș, că nu poate ține niște rămurele. Istețul i-a răspuns însă că văzuse în tufe niște vânători și sărise peste cireș ca să ajungă la ei mai repede. Îl îndemnă și pe uriaș să sară, dar acesta rămase încurcat în ramurile pomului.

Nemaiștiind ce să mai scornească, uriașul îi spuse croitorașului să își arate vitejia înnoptând cu el în peștera uriașilor. Merseră împreună acolo și găsiră niște uriași ospătându-se fiecare cu câte o oaie friptă.

Uriașul îl duse pe croitorașul cel viteaz să doarmă într-un pat mare, ca de uriași. Voinicelul nu se culcă în mijlocul patului, ci se cuibări într-un colțișor. Uriașul veni noaptea și izbi cu un drug de fier în pat așa de tare că îl făcu fărâme. A doua zi de dimineață, uriașii uitaseră de croitoraș, crezând că se terminase cu el. Așa de mare le-a fost spaima când l-au văzut venind către ei, că au luat-o cu toții la fugă.

Croitorașul merse mai departe până când ajunse la niște curți împărătești. Acolo se întinse pe pământ și adormi, căci era foarte obosit. Oamenii l-au văzut, s-au adunat în jurul lui și au văzut ce era scris pe brâul lui. S-au dus repede și l-au înștiințat pe împărat, cu gândul că un asemenea viteaz ar trebui să fie luat în slujba împărăției.

Împăratul a și trimis un sol să îl tocmească pe croitorașul cel viteaz în oastea împărătească și acesta s-a învoit bucuros. Croitorașul a primit o frumusețe de casă și pentru asta a stârnit invidia celorlalți oșteni care se temeau că nu vor face față alături de unul care a doborât șapte dintr-o lovitură. Ei s-au dus și i-au spus asta și împăratului.

Temându-se să nu își piardă credincioșii oșteni din cauza unui singur om, împăratul hotărî să scape de croitorașul cel viteaz, dar nu îndrăzni să îl alunge pe față. Îi trimise poruncă împărătească să ucidă doi uriași care făceau multe rele și îi trimise și o sută de oșteni în ajutor. Dacă avea să reușească, el i-ar fi dat fata de soție și jumătate de împărăție.

Bucuros, voinicelul porni îndată la drum, cu oștenii după el. La marginea pădurii în care stăteau uriașii le spuse oștenilor să îl aștepte acolo, că el îi va învinge singur pe uriași.

În fundul pădurii, uriașii dormeau adânc sub un copac. Croitorașul își umplu buzunarele cu pietre, se cățără în copac și, când ajunse deasupra lor, începu să arunce cu pietre în ei. Când o piatră îl lovi pe unul, acesta sări din somn și se răsti la celălalt că de ce dă în el. Se culcară la loc, dar o piatră îl izbi pe cel de-al doilea, care se răsti el la primul.

Și așa i-a sâcâit croitorașul cel viteaz pe cei doi până când s-au luat la bătaie. Au smuls copacii din rădăcini și s-au izbit cu ei până când au căzut morți amândoi. Când au văzut, oștenilor nu le-a venit să creadă.

* * * 

Sursa foto

Urmează Croitorașul cel viteaz (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !