PASĂREA ADEVĂRULUI. Povestire pe scurt (2)

Vrăjitoarea veni iar și o învăță pe fată să ceară fratelui ei o ramură din Stejarul de Aur. Dacă o va sădi în grădină, a doua zi va avea în locul ei un stejar minunat. Frunzele lui de aur vor cânta fiecare alt cântec.

PASĂREA ADEVĂRULUI. Povestire pe scurt (1)

Poveste spaniolă din volumul ”Povești de aur” de Nicolae Batzaria

Trei surori stăteau de vorbă în curtea casei lor sărăcăcioase și spuneau cu cine ar dori să se mărite. Nu știau că le aude chiar regele. Cea mai mare ar fi vrut să-l ia de bărbat pe bucătarul regelui, ca să poată mânca cele mai bune mâncăruri. Cea mijlocie l-ar fi vrut pe cofetarul regelui, ca să poată să mănânce toată ziua prăjituri. Cea mai mică și cea mai frumoasă dintre surori ar fi dorit să se mărite chiar cu regele. Ea i-ar fi dăruit doi copii, un băiețel viteaz și o fetiță frumoasă.

ORAȘUL ÎMPIETRIT. Povestire pe scurt

Poveste germană din volumul ”Povești de aur” de Nicolae Batzaria

A fost cândva un nobil care avea doi fii: Fritz (citește: Friț) și Peter. Tatăl îl iubea mai mult pe Fritz, așa că îi dădu castelul și cea mai mare parte din avere. Astfel, Fritz putu să se căsătorească cu frumoasa Burgunda.

Fritz era însă un om rău. După ce se căsători, hotărî să scape de tatăl său și de Peter.

LIMBA MUNȚILOR. Povestire pe scurt (2)

Păstorul care știa limba munților se însură și își făcu o gospodărie mare, cu vite nenumărate, cu păstori, văcari și porcari. Acum era și el stăpân, ba chiar ajunse cel mai bogat om din ținut.

LIMBA MUNȚILOR. Povestire pe scurt (1)

Poveste sârbească din volumul ”Povești de aur” de Nicolae Batzaria

Era cândva un păstor foarte harnic și foarte cinstit. Într-o zi, aflându-se cu turma la păscut lângă o pădure, auzi un țipăt ascuțit venind dintre copaci.

Păstorul se duse într-acolo și văzu că pădurea luase foc. În mijlocul focului era un șarpe, care îl rugă să îl scape.

DOISPREZECE DUMICAȚI DE PÂINE (2)

Când zânele se opriră și începură să-l privească, feciorul împăratului scoase repede fluierul și începu să cânte. Zânele și împărăteasa lor porniră să joace și jucară fără oprire până când obosiră. Îl rugară pe flăcău să nu mai cânte, dar el spuse că nu se oprește până când nu îi spun unde sunt ochii stăpânului său.

DOISPREZECE DUMICAȚI DE PÂINE (1)

Poveste sârbească din volumul ”Povești de aur” de Nicolae Batzaria

Unui împărat îi muri împărăteasa și rămase văduv, cu un copil mic, un băiețel. Copilul, fiind așa de mic, plângea mereu. Împăratul se hotărî să se însoare a doua oară, ca să aibă cine se îngriji de el.

Odată, împăratul se duse la vânătoare și întâlni la un izvor o femeie frumoasă. Ea umplea cu apă douăsprezece tigve (vase făcute dintr-un fel de bostani uscați și scobiți).

CÂNTĂREȚUL DIN FUNDUL RINULUI. Povestire pe scurt (2)

Roza fusese dusă, vie și nevătămată, la Tata Rinului, zeul marelui fluviu. El îi spuse că auzise multe cântece despre frumusețea ei și voise să o vadă. Acum, îi ceru să-i uite pe cei de pe pământ și să rămână acolo ca fiica lui. Va fi împodobită cu cele mai frumoase mărgăritare și va avea o suită de cincizeci de nimfe și sirene.

CÂNTĂREȚUL DIN FUNDUL RINULUI. Povestire pe scurt (1)

Poveste germană din volumul ”Povești de aur” de Nicolae Batzaria

După mai mulți ani de despărțire, trei frați se reîntâlniră la o cârciumă dintr-un oraș de pe Valea Rinului. În timpul care trecuse, fratele cel mare se făcuse marinar, cel mijlociu viticultor, iar fratele cel mic se făcuse cântăreț.

Cei trei stătură mult de vorbă în fața cănilor cu vin de Rin. Ajunseră la căsătorie și fură toți trei de părere că ar trebui să se însoare.

BALAURUL DIN VÂRFUL STÂNCII. Povestire pe scurt (2)

Regele Krakus se tot gândea cum să-și scape supușii de balaurul din vârful stâncii, dar nu găsea nici un mijloc potrivit. Într-o noapte, când nu putea să doarmă din cauza acestor gânduri, îl chemă pe Skuba să se sfătuiască.

BALAURUL DIN VÂRFUL STÂNCII. Povestire pe scurt (1)

Legendă poloneză din volumul ”Povești de aur” de Nicolae Batzaria 

Demult, în Polonia, în vârful unei stânci, trăia un balaur. Țăranii din satul apropiat erau tare supărați. Balaurul din vârful stâncii mâncase mulți oameni, umplând casele de jale. Numai cu câteva zile în urmă îi răpise și îi mâncase nevasta și copilul lui Skuba.

Skuba îl văzuse pe balaur. Era foarte lung, avea coada terminată cu o săgeată, aripi ca de liliac și corpul acoperit cu solzi. Alt țăran îl văzuse și el pe balaurul din varful stancii. Omul adăugă că acesta are colți uriași și scoate flăcări pe nări. Privirea lui țintuiește orice ființă vie care nu mai poate mișca până când el o înghite.