POVESTEA CALIFUL BARZA (2)

basm de WILHELM HAUFF

III

Califul Barză și însoțitorul său umblară necăjiți pe câmpie zile de-a rândul. Se hrăniră cu greu, numai cu poame, căci le era scârbă de șopârle sau broaște. Zburară deseori deasupra Bagdadului și observară că, în primele zile, lumea fusese tristă și neliniștită. Apoi apăruse un stăpân nou al orașului, Mizra.

RIQUET CEL MOȚAT. Povestire pe scurt

basm de CHARLES PERRAULT

Cândva, demult, o regină avu un băiețel urât. Zâna ursitoare care fu de față la venirea pe lume a băiețelului îi meni în schimb o fire plăcută și multă deșteptăciune. Ba, mai mult, îi dădu și puterea de a dărui minte fetei pe care o va iubi din tot sufletul.

Băiețelul venise pe lume cu un moț de păr roșcat în creștetul capului, așa că îl numiră Riquet cel moțat. Pe măsură ce creștea, se adevereau spusele zânei ursitoare.

Pe când Riquet cel moțat avea șapte-opt ani, regina din țara învecinată născu o fată frumoasă ca nimeni alta.

SULTĂNICA. Povestire pe scurt (1)

nuvelă de BARBU DELAVRANCEA

I

Nu departe de satul Domnești, pe malul stâng al Râului Doamnei, se afla casa în care trăia Sultănica, împreună cu mama ei.

Casa era curată și avea acareturi multe. Cândva bogate, acum hambarul, oborul de vite și grajdul erau aproape pustii. După ce murise stăpânul casei, jupânul Kivu, nevasta lui, Stanca Kivuleasa, făcuse tot ce știuse, dar, încet-încet, averea scăzuse.

II

De Sfântul Nicolae  era o vreme vitregă, cu zăpadă multă și viscol. La Hanul Roșu era mare veselie. Nea Nicola Grecul dădea petrecere de ziua lui. Fruntașii satului beau și jucau fără grijă. Nimeni nu se gândea la amărâții care abia aveau ce pune în gură.