povestire de ION CREANGĂ.
O plantă de in stătea de vorba cu o cămașă din pânză de in. Planta explica faptul că inul si cămeșa sunt strâns înrudite.
Începutul existenței cămășii a fost atunci când din semințele de in au ieșit plantele, care mai târziu au făcut floricele albastre. Când plantele de in au încetat să crească și să se dezvolte, oamenii le-au recoltat cu totul și le-au pus la soare să se usuce. Apoi le-au pus pe țoluri, preșuri, și le-au bătut, ca să se scuture sămânța de in. După aceasta, tulpinile de in au fost puse în apă, la baltă, în topitoare. Inul a stat la topit vreo zece zile, ca să putrezească ce e de putrezit și să rămână numai partea cu fibre.
