INUL ȘI CĂMEȘA. Povestire pe scurt

povestire de ION CREANGĂ.

O plantă de in stătea de vorba cu o cămașă din pânză de in. Planta explica faptul că inul si cămeșa sunt strâns înrudite.

Începutul existenței cămășii a fost atunci când din semințele de in au ieșit plantele, care mai târziu au făcut floricele albastre. Când plantele de in au încetat să crească și să se dezvolte, oamenii le-au recoltat cu totul și le-au pus la soare să se usuce. Apoi le-au pus pe țoluri, preșuri, și le-au bătut, ca să se scuture sămânța de in. După aceasta, tulpinile de in au fost puse în apă, la baltă, în topitoare. Inul a stat la topit vreo zece zile, ca să putrezească ce e de putrezit și să rămână numai partea cu fibre.

După ce a fost scos din topitoare, inul a fost pus iar la uscat, apoi femeile l-au melițat, l-au răgilat și l-au periat. A rezultat fuiorul de fibre de in, pe care femeile l-au făcut caier, l-au pus în furcă și l-au tors, obținând ața. Ața au albit-o cu leșie, apoi au făcut urzeala pentru panza și au țesut în război pânza. Pânza a fost din nou înălbită, apoi au uscat-o, au croit-o și au cusut cămașa.

Cămașa s-a mirat de câte a auzit, dar inul i-a spus că nu a terminat. Când se va uza, resturile cămășii se vor folosi în fabricile de hârtie.

Cămașa a înțeles că toate pe care le vedem nu au fost așa de la început și nici nu vor rămâne așa pentru totdeauna. Inul si camesa au fost de acord în această privință. Inul a întărit spusele cămășii arătând că gardul a fost cândva pădure, mătasea - frunză de dud pe care au mâncat-o viermii de mătase. A încheiat cu o poezie populară despre pânza rară țesută de femeile leneșe.

Sfârșitul povestirii pe scurt a povestirii ”Inul și cămeșa”

Sursa foto

Citește textul întreg aici !

Alte povestiri pe scurt după povestirile lui Ion Creangă:

• Amintiri din copilărie
• Acul și barosul

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !