basm de ION CREANGĂ
După vreo două săptămâni, fata împăratului se duse să își vadă părinții. Împăratul o învăță să fie cuminte. Împărăteasa, când ieșiră numai ele în grădină, îi spuse să ardă pielea de porc noaptea, când bărbatul ei doarme. Așa făcu, deîndată ce se întoarse acasă.
Mirosul grozav de șorici ars îl trezi pe bărbat. Ea se trezi cu mijlocul încins cu un cerc de fier. El, întristat, îi spuse că numai când îi va pune mâna în jurul mijlocului va putea să nască pruncul din ea. Îi mai spuse că îl cheamă Făt-Frumos și că îl va găsi la Mănăstirea-din-Tămâie. Dispăru apoi într-un vârtej grozav de vânt.
Odată cu aceasta dispăru și podul cel de aur. Palatul bătrânilor se preschimbă iar într-un bordei sărăcăcios. Supărați rău că le-a dispărut băiatul și au ajuns iar săraci, bătrânii o goniră pe nora lor, spunându-i că nu au cu ce să o țină.
Temându-se să se întoarcă la ai ei, fata de împărat a pornit să-și caute bărbatul. A mers drum lung, ani de zile, a ajuns la Sfânta Miercuri, apoi la Sfânta Vineri, apoi la Sfânta Duminică. Fiecare a întrebat vietățile din împărăția ei dacă au auzit de Mănăstirea-din-Tămâie. Niciuna nu auzise. Fiecare sfântă i-a făcut câte un dar: o furcă de aur care torcea singură, o vârtelniță de aur care depăna singură și o tavă cu o cloșcă de aur și puișori de aur.
Când să plece biata călătoare ce purta pruncul în pântec de vreo trei - patru ani, ajunse la curtea Sfintei-Duminici și un ciocârlan. Mersese mai greu decât celelalte vietăți, fiindcă avea un picioruș frânt. El spuse că știe unde este acea mănăstire și o și duse pe călătoare acolo. Intrară pe gura unei peșteri și ajunseră pe alt tărâm. Aici se aflau și podul de aur și palatul cel strălucitor. Pasărea o învăță pe biata femeie ce să facă mai departe și plecă înapoi.
Călătoarea se așeză lângă o fântână și scoase la vedere furca cea de aur. O slujitoare venită să ia apă o văzu și fugi la îngrijitoarea de la palatul lui Făt-Frumos. Aceasta era o mare vrăjitoare, cu puteri grozave. Chemă călătoarea la palat și o întrebă ce îi cere pentru furcă. Femeia ceru să o lase o noapte în odaia în care doarme Făt-Frumos.
Vrăjitoarea o lăsă, dar fermecă laptele pe care îl bea înainte de culcare Făt-Frumos. Acesta dormi dus până dimineață, fără să își audă femeia cum plânge și îi vorbește. La fel se întâmplă și a doua noapte, pe care femeia o plăti cu vârtelnița de aur. Numai că un om credincios lui Făt-Frumos băgă de seamă ce se întâmplase și îi spuse acestuia totul.
În cea de-a treia seară, pentru care femeia dăduse tava cu cloșca și puii de aur, Făt-Frumos nu mai bău laptele adormitor pregătit de vrăjitoare. O auzi pe femeia lui cum plânge și îl roagă să îi pună mâna în jurul mijlocului și chiar așa făcu. De îndată ce o atinse, cercul plesni, iar femeia născu copilul fără a simți durerile facerii.
Făt-Frumos chemă toți oamenii săi și o pedepsi crunt pe vrăjitoare. Ea fusese scroafa cu doisprezece purcei. Unsprezece erau fetele ei, iar al doisprezecelea era Făt-Frumos, pe care ea sperase să îl însoare cu una dintre fete.
Făt-Frumos făcu o nuntă mare și frumoasă, la care îi aduse și pe împăratul cu împărăteasa, părinții soției sale, dar și pe moșul și pe baba care îl crescuseră.
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Povestea porcului”
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !