URSUL PĂCĂLIT DE VULPE. Povestire pe scurt

poveste de ION CREANGĂ

Odată, o vulpe era lihnită de foame. Nu găsise nimic de mâncare, deși umblase toată noaptea. Către dimineață, ieși la marginea drumului, sub niște tufe, și simți miros de pește. Se uită și văzu că vine din josul drumului un car tras de boi. Vulpea ieși repede și se lungi în mijlocul drumului, făcând pe moarta.

POVESTEA LUI TOM DEGETEL (2)

basm de Joseph Jacobs

Povestea lui Tom Degețel continuă cu alte isprăvi. Odată, mama plecă pe islaz cu vaca și îl luă și pe băiețel cu ea. De teamă să nu îl ia vântul, îl legă pe Tom cu un fir subțire de ață, de un scaiete. Vaca văzu tichia de frunză a lui Tom și îl luă cu scaiete cu tot. Când se văzu în gura vacii, Tom începu să strige. Vaca se sperie auzindu-l și căscă larg gura. Tom se rostogoli afară, fiind prins în șorț de mama lui.

MOTANUL BUNICULUI. Povestire pe scurt

povestire de IONEL TEODOREANU

din ciclul ”În casa bunicilor”

Dimineaţa, bunica îi punea motanului puţin lapte cu miez de pâine. Bunicul îi spunea să mai pună, că e bătrân. Bunica nu prea îl avea la inimă şi spunea că îi ajunge. Motanul bunicului, alb cu nasul roz,  sosea şi se privea cu bunicul ochi în ochi, spre necazul bunicii.

La masă motanul stătea numai lângă scaunul bunicului. Acesta se uita tot timpul în jos. Bunica îl tachina şi îl întreba dacă i-a căzut şervetul pe jos. Motanul bunicului mieuna și bunica îl certa. El se ghemuia sub scaunul bunicului. Bunicul îl apăra că miaună de foame. Bunica zicea că îi chiorăie burta de huzur. Totuşi, bunica îi arunca părţile mai tari ale fripturii. Motanul se mângâia tot de piciorul bunicului, mulţumindu-i.

BĂTRÂNUL ȘI MAREA. Povestire pe scurt (4)

roman de ERNEST HEMINGWAY

Chiar la apusul soarelui, bătrânul prinse o doradă și observă că peștele mai redusese viteza de înot. Îi păru rău pentru pește, că nu are nimic de mâncare, dar tot era hotărât să-l ucidă. Se gândi și la faptul că nu chinul provocat de cârlig era cel mai mare pentru pește, ci chinul provocat de foame, de somn și mai ales de lupta împotriva a ceva ce nu înțelegea.

BĂTRÂNUL ȘI MAREA. Povestire pe scurt (3)

roman de ERNEST HEMINGWAY

Se făcu frig după ce soarele apuse. Bătrânul se acoperi pe spate cu sacul care acoperise cutia cu momeli și îl trecu pe sub sfoară, ca să nu îi mai simtă așa de tare apăsarea. Spuse tare că ar fi vrut să fie și puștiul cu el, ca să îl ajute și ca să vadă și el. Se gândi apoi la peștele prins, la câte mare și cât de puternic ar putea să fie și la câți bani va scoate din vânzarea lui.

BĂTRÂNUL ȘI MAREA. Povestire pe scurt (2)

roman de ERNEST HEMINGWAY

Bătrânul vâsli spre largul oceanului, ascultând sunetul făcut de peștii zburători când țâșneau din apă și gândindu-se la viața grea a păsărilor mai plăpânde. Iubea marea și o numea cu numele ei feminin, ”la mar”. Unii pescari foloseau denumirea la masculin, ”el mar”, considerând marea un concurent sau chiar un inamic.