poveste de ION CREANGĂ
O capră avea trei iezi: cei
mari erau doi obraznici, iar iedul cel mic era cuminte și ascultător.
Într-o zi capra cu trei iezi
își chemă copiii de afară și le spuse că pleacă în pădure, să le aducă de
mâncare. Ei să rămână cuminți înăuntru și să nu deschidă ușa decât când îi vor
auzi glasul, cântând că a venit acasă.
Lupul, cumătrul caprei,
dorea de mult să se ospăteze cu carnea proaspătă a iezilor. Cum tocmai se aflase
în dosul casei, el auzi ce le spusese aceasta copiilor ei. Nici nu plecă bine
capra și el se duse la ușă, cântând cântecul mamei către copiii ei. Cei doi
iezi mai mari se și repeziră să deschidă ușa. Cel mic nu-i lăsă. Le spuse că el
cunoaște bine glasul mamei, e mai subțire și mai frumos decât cel gros și
răgușit de la ușă.
Viclean, lupul se duse la
fierar să-i ascută limba și dinții, pentru a-i subția glasul. Se întoarse la
ușa caprei și porni iar să cânte. Cei mari voiră iar să deschidă și, oricât se
împotrivi cel mic, ei tot o deschiseră. Numai că, înainte, cel mic se ascunse
în hornul casei, iar cel mijlociu sub o
covată. Cel mare deschise, iar lupul îl mâncă pe loc.
Obosit, lupul se așeză
tocmai pe covată. Strănută, iar iedul mijlociu nu se abținu și îi ură sănătate.
Lupul îl scoase de acolo și îl mâncă și pe el. Mai căută el ce mai caută, dar
pe cel mic nu îl găsi și atunci plecă.
Iedul cel mic ieși din horn
și încuie repede ușa, apoi se puse pe plâns după frățiorii lui. După un timp,
capra veni acasă și văzu de departe capetele celor doi iezi mai mari, puse de
lup în fereastră. Mama cântă la ușă, iar iedul cel mic îi deschise apoi îi
spuse plângând ce se întâmplase.
Capra își puse în minte să
se răzbune pe lup și, oricât o rugă iedul cel mic să nu-și caute de lucru cu
fiara aceea, ea nu se lăsă înduplecată.
Lângă casă era o groapă
adâncă. Capra o umplu cu jeratic mocnit, apoi o acoperi cu o plasă de nuiele,
peste ea puse frunze și țărână și peste ele o rogojină. Pentru lup făcu un
scăunaș de ceară. Pregăti apoi o mulțime de bucate gustoase, sarmale și
plachie, plăcinte și pască. Le lăsă pe foc și porni în căutarea lupului. Îl
găsi într-o prăpastie întunecoasă și îi spuse că cineva îi mâncase pe cei doi
iezi mai mari, apoi îl pofti chiar atunci la praznic.
Lupul se prefăcu că nu știe
nimic și o urmă pe capră către casă. Acolo, capra luă scăunașul de ceară și îl
puse pe rogojină. Îl pofti pe lup să se așeze și să mănânce. Lacom, lupul porni
să înghită sarmalele întregi și tare-i mai plăceau. În scurt timp scăunașul se
topi și rogojina căzu cu tot cu lup în groapa cu jeratic.
Cuprins de durerile
arsurilor, lupul strigă caprei să îl ajute, că nu mai poate de durere. Capra îi
spuse că așa o doare și pe ea inima după copiii ei. Luă apoi o căpiță de fân
împreună cu iedul cel mic și o trânti peste lup, iar deasupra aruncară niște bolovani,
ca să moară de tot.
Caprele din împrejurimi
aflară ce a pățit lupul și se bucurară cu toatele la praznicul făcut de capra
cu trei iezi.
Sfârșitul povestirii pe scurt a poveștii ”Capra cu trei iezi”
Ai putea să mai citești și alte povestiri după basmele lui Ion Creangă:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !