POVESTEA LUI STAN PĂȚITUL (1)

basm de ION CREANGĂ

Povestea lui Stan Pățitul a început într-un sat mare și frumos. Stan era un flăcău care nu avea nici o rudă, trăia și muncea pe la străini. Era tare harnic. Până pe la 30 de ani a adunat și el ceva bani, câteva oi, un car cu boi și o vacă cu lapte. Pe urmă și-a făcut și o casă și s-a statornicit pentru totdeauna.

Lui Stan începuse să-i fie cam urât de unul singur. Se gândi la însurătoare, dar nu prea avea curaj. Tot amânând să ia o hotărâre, au mai trecut niște ani.

Într-o zi de iarnă, Stan își făcu o mămăligă cu brânză și plecă la pădure, după lemne. Încărcă el carul cu lemne, le dădu boilor să mănânce, apoi mâncă și el. Îi rămase un boț de mămăligă și îl puse jos gândind că îl va mânca vreo vietate și va zice bogdaproste.

Tocmai în acea zi, Scaraoschi, căpetenia dracilor, porunci dracilor să se împrăștie pe pământ. Să-i învrăjbească pe oameni și să le facă tot felul de necazuri. Un drac nimeri în pădurea de unde luase Stan lemne. Amețit de atâta umblat și mort de foame, dracul dădu cu ochii de boțul de brânză. O mâncă iute și se întoarse în iad, să-i povestească lui Scaraoschi ce ispravă a făcut el pe pământ.

Scaraoschi îi spuse că în gândul omului care a lăsat mămăliga a fost ca acela care a mâncat-o să spună bogdaproste. Drept pedeapsă că dracul nu spusese nimic, Scaraoschi îl trimise să-i slujească omului cu credință timp de trei ani. Drept simbrie, să ia din casa omului ce era de trebuință ca să sprijine talpa (grinda de la temelie) iadului, care începuse a putrezi.

Dracul se prefăcu într-un băiat zgribulit și se duse la poarta lui Stan. Stan îl scăpă de colții câinilor și îl aduse în casă. Băiatul îi spuse că îl cheamă Chirică. Stan îi spuse și el cum îl cheamă, și că are, de fapt două nume. Când era mic fusese bolnav și, după obicei, îi schimbaseră numele în Ipate. Din vorbă în vorbă, Chirică îi plăcu lui Stan, căci se arătă a fi foarte isteț. Îl tocmi să-i slujească timp de trei ani și, la sfârșit, să ia drept simbrie ce va voi din casa lui .

Timp de vreo doi ani Chirică îi făcu o avere grozavă stăpânului său. Odată, îi spuse acestuia că ar fi bine să se însoare, că el va pleca și va rămâne iar singur. Stan sau Ipate nu voi să audă de însurătoare, zicând că nu are toate cele trebuincioase, de exemplu nu are destul grâu. Chirică îl trimise la stăpânul moșiei din vecini, să se tocmească la secerat și să ceară atâta grâu cât vor putea să care în spate el și slujitorul lui.

Mirat de o asemenea învoială, Ipate îl ascultă, totuși, pe Chirică. Și stăpânul moșiei se miră, căci el era învățat să tocmească oameni mulți la secerat, nu doar doi, dar până la urmă se învoi.

Înainte de a se lumina de ziuă, cei doi erau deja la secerat. Munciră până seara, apoi Ipate adormi, frânt de oboseală și îngrijorat că nu vor dovedi de secerat atâta grâu. Noaptea, Chirică îi chemă pe toți dracii din iad.

Dimineață, Ipate văzu câmpul secerat și grâul așezat în trei girezi (șire), una mai mare și două mai mici. Boierul veni să vadă ce ispravă au făcut și rămase mut de uimire. Chirică legă bine gireada cea mare, o luă în spate și porni la drum fără vorbă. Boierul, de teamă ca Ipate să nu ia și el celelalte două girezi, îi dădu bani pentru ele și Ipate plecă și el, bucuros.

 * * * 

Sursa foto

Urmează Povestea lui Stan Pățitul (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !