POVESTEA LUI STAN PĂȚITUL (1)

basm de ION CREANGĂ

Povestea lui Stan Pățitul a început într-un sat mare și frumos. Stan era un flăcău care nu avea nici o rudă, trăia și muncea pe la străini. Era tare harnic. Până pe la 30 de ani a adunat și el ceva bani, câteva oi, un car cu boi și o vacă cu lapte. Pe urmă și-a făcut și o casă și s-a statornicit pentru totdeauna.

Lui Stan începuse să-i fie cam urât de unul singur. Se gândi la însurătoare, dar nu prea avea curaj. Tot amânând să ia o hotărâre, au mai trecut niște ani.

CALUL DRACULUI. Povestire pe scurt

nuvelă de ION LUCA CARAGIALE

O babă zdrențăroasă cerșea mereu la marginea unui drum umblat, lângă o fântână. Drumul ducea spre târg. Când se duceau, oamenii îi dădeau babei mai puțin sau deloc, dar când se întorceau, toți își făceau pomană cu ea.

Într-o zi de târg, seara, mulțumită de cât căpătase, baba a încercat să se culce înfășurată în cerga ei, cu traista sub cap, dar nu-i venea somnul. Târziu, auzi un călător ajuns în dreptul fântânii. Îi spuse că îl cheamă Prichindel, că vine de departe, că are șaptesprezece ani și că nu are părinți. Sătul de atâtea întrebări, băiatul îi spuse babei că nu l-a întrebat și ea dacă îi e foame.

KLAUS CEL MIC ȘI KLAUS CEL MARE (2)

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

     Bărbatul l-a văzut pe Klaus cel mic pe șură și l-a poftit în casă. S-au așezat la masă, iar Klaus cel mic și-a pus sacul cu pielea de cal la picioare. Femeia le-a dat la amândoi să mănânce terci. Klaus cel mic era cu gândul la bunătățile din cuptor. A dat cu piciorul în sac, pielea a scârțâit și el i-a cerut să facă liniște.

DĂNILĂ PREPELEAC. Povestire pe scurt

basm de ION CREANGĂ

Erau odată, într-un sat, doi frați. Cel mare era harnic şi avut. Nu avea copii şi avea o nevastă cam zgârcită. Cel mic toate le făcea pe dos, era nechibzuit şi sărac şi mai avea şi o mulţime de copii.
Fratele cel sărac atâta făcuse pe lângă casă, un prepeleac pentru oale, de aceea lumea îi zicea Dănilă Prepeleac.

KIR IANULEA. Povestire pe scurt (2)

nuvelă de ION LUCA CARAGIALE

Kir Ianulea luă ce brumă de bani rămăseseră, încălecă pe un cal și porni să iasă din târg, când văzu că era urmărit de cei cărora le datora bani.  Intră în curtea unui om și îl rugă să îl ascundă. Omul îl ascunse, iar după ce trecură creditorii, îl scoase la lumină pe kir Ianulea.