CIULEANDRA. Povestire pe scurt (6)

roman de LIVIU REBREANU

Urmare la Ciuleandra (5)

XVI

A doua zi doctorul este și mai sobru decât de obicei. Îmbrăcat în negru, îl privește mohorât câteva clipe pe Puiu, apoi pleacă în tăcere.

După un timp, Puiu nu se mai gândește la doctor, ci la înmormântarea Madeleinei. La ora începerii slujbei de înmormântare, el îngenunchează lângă fereastră și repetă de nenumărate ori rugăciunea Tatăl nostru.

HAMLET. Povestire pe scurt (2)

tragedie de WILLIAM SHAKESPEARE

Regina îl chemă la ea pe Hamlet. Sigur acum că Claudius îi omorâse tatăl, el îi vorbi tăios mamei sale și o sili să se așeze. O strânse atât de tare de mână încât ea se sperie și țipă. După o perdea se afla ascuns Polonius, trimis de rege să afle ce vorbesc regina și fiul ei. Sfetnicul se sperie și strigă, cerând ajutor pentru regină. Crezând că este chiar regele ascuns după perdea, tânărul înfipse de câteva ori spada în trupul lui Polonius.

CĂPITAN LA CINCISPREZECE ANI. Povestire pe scurt (13)

roman de JULES VERNE

Capitolul XI Un punci oferit regelui din Kazonde

     Pe la ora patru după-amiază, în bubuit de tobe, regele Moini Lungga sosi în vizită la târgul în care Dick Sand, căpitan la cincisprezece ani, își aștepta moartea. Regele era însoțit de un alai numeros: soțiile sale și sclavele lor, dregători, șefi militari, soldați, sclavi. Negustorii îi ieșiră în întâmpinare, în frunte cu Alvez.

CRAII DE CURTEA VECHE. Povestiri pe scurt (4)

roman de MATEIU I. CARAGIALE

Asfințitul crailor

După ce insistase luni de zile degeaba, Gore Pirgu avu bucuria să izbândească. Craii de Curtea Veche acceptară, în sfârșit, să meargă la Arnoteni. Adevărații Arnoteni, cum adăuga întotdeauna Gore.

ÎMPĂCARE. Povestire pe scurt

povestire de ION AGÂRBICEANU

George Florea, om bătrân, dar în putere, era supărat pe fiul lui, Ion, și nici nu voia să audă de împăcare. De când îl căsătorise pe Ion și până acum, când fiul său avea cinci copii, nu-i dăduse de bunăvoie nici un petec de pământ, deși avea de unde. Bătrânul nu era zgârcit, dar voia să-l știe pe Ion la cheremul lui, nu suferea să-l vadă de sine stătător.

Trebuise ca Ion să-l dea în judecată pe tatăl său de mai multe ori, ca să capete pământul ce îi hrănea copiii.

WINNETOU. Povestire pe scurt (8)

roman de KARL MAY

5.  Zi-Frumoasă (continuare)

Seara, la locul de popas, cei patru albi, Inciu-Ciuna, Winnetou și Zi-Frumoasă se așează lângă un tufăriș, în jurul unui foc, iar indienii din escortă, în jurul altui foc, mai departe. În timp ce vorbeau, Inciu-Ciuna îi spune lui Sam Hawkens că a doua zi nu își vor continua drumul, fiindcă el se va duce cu copiii lui să aducă aur de la ascunzătoarea din munți.

Oamenii își continuă discuția despre alte lucruri. La un moment dat, Sam Hawkens, care era cu fața către tufișuri, ia pușca și trage către acestea. Explică după aceea că a zărit doi ochi care îi spionau de acolo, dar indienii nu găsesc pe nimeni. Controlează după aceea și Winnetou, dar fără vreun rezultat.

Dimineață, Inciu-Ciuna, Winnetou și Nșo-Ci pleacă spre munți, cerând ca nimeni să nu-i însoțească. Totuși, Old Shatterhand nu își găsește liniștea, cum nici în timpul nopții nu dormise liniștit, gândindu-se întruna la Santer. Își mai dă și seama că atunci când Sam văzuse ochii în tufișuri abia terminaseră discuția despre aur. Neliniștit, se duce pe urmele celor trei indieni.

Nu după mult timp, Old Shatterhand aude focuri de armă. Se grăbește cât poate în direcția lor și ajunge la marginea unui luminiș. În mijlocul acestuia zăceau nemișcați Inciu-Ciuna și Zi-Frumoasă. Winnetou era în apropierea lor după o stâncă.  Într-o margine zăcea un bandit împușcat în cap, iar ceilalți trei îl pândeau pe Winnetou. Old Shatterhand împușcă mortal doi dintre ei, dar al treilea scapă cu fuga. Era chiar Santer.

Inciu-Ciuna murise, iar Zi-Frumoasă era pe moarte. Ultimele cuvinte i le adresează lui Winnetou, cerându-i să o răzbune, apoi lui Old Shatterhand, căruia îi spune că acum poate să moară dacă el este lângă ea. Înnebunit de durere, Winnetou, care devenise acum căpetenia cea mai mare a tuturor apașilor, este pe cale să jure că va ucide toți albii care îi vor ieși în drum, că va porni războiul dintre oamenii roșii și oamenii albi. Cu  gândul că timpul îi va strămuta hotărârea, Old Shatterhand îl întrerupe și îl roagă să amâne jurământul până când va avea loc ceremonia de înmormântare.

Winnetou rămâne lângă trupurile celor dragi, iar Old Shatterhand pornește în urmărirea lui Santer. Se duce întâi la tabără și le spune celorlalți ce întâmplare îngrozitoare a avut loc. Alege apoi zece apași ca să-l însoțească pe el și pe cei trei vânători, iar pe ceilalți apași îi trimite la Winnetou.

Old Shatterhand și trupa lui se apropie mult de Santer, dar acesta se refugiază la kiowași. Ajung și ei la tabăra kiowașilor care sunt liniștiți și se prefac că nu s-a întâmplat nimic. Bănuitor, dar și imprudent, căci era foarte agitat din cauza celor întâmplate, Sam Hawkens se duce să-i spioneze pe kiowași, deși Old Shatterhand nu este de acord.

După un timp, tânărul pleacă după Sam. Ajunge la tabăra kiowașilor fără a da de el. Stă în umbra întunecoasă a arborilor, aproape de unul dintre focuri, cel în jurul căruia erau câțiva kiowași și Santer. Aude că i-au pregătit o capcană și că urmează să-i întindă una și lui Winnetou, după înmormântare, apoi kiowașii îl vor ajuta pe Santer să găsească aurul apașilor, drept răsplată că i-a ucis pe Inciu-Ciuna și pe fiica lui. Deodată patru indieni îl aduc pe Sam. Old Shatterhand sare drept în mijlocul indienilor, îl eliberează, și o ia la fugă strigându-i să se țină după el. O ia în direcția opusă taberei lor și rămâne uimit când vede că Sam nu se află în urma lui. Acesta pornise direct spre tabără și, chiar când se apropiase de tabără, kiowașii îl ajunseseră din urmă și îl prinseseră a doua oară.

Se întorc cu toții la Winnetou, hotărâți să îl elibereze în cele din urmă pe Sam Hawkens. Old Shatterhand îi cere lui Winnetou să îi permită să participe și el la ceremonia de înmormântare. Pentru prima oară, Winnetou îl numește Șarli, de la Karl, și așa avea să-i spună mereu de acum încolo.

 * * *

Urmează Winnetou (9)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

COLIBA UNCHIULUI TOM. Povestire pe scurt (9)

roman de HARRIET BEECHER-STOWE

25.Micul misionar

Domnișoara Ophelia se supără foarte rău pe Topsy fiindcă îi stricase o garnitură de pălărie. Imediat, Marie îi sugerează să poruncească servitorilor să-i tragă lui Topsy o bătaie bună. Domnișoara Ophelia nu vrea asta, dar n-o mai vrea nici pe Topsy, de care spune că s-a săturat. Saint Clare folosește prilejul pentru a o întreba, dacă ea nu e în stare să educe un singur copil, de ce mai trimite biserica misionari pentru a educa mii de oameni asemeni lui Topsy.

DESCRIEREA MOLDOVEI. Povestire pe scurt (6)

proză savantă de DIMITRIE CANTEMIR

II Partea politica (continuare)

Capitolul XVII. Despre năravurile moldovenilor

Dimitrie Cantemir folosea cuvântul ”năravuri” cu înțelesul de însușiri, caracteristici. În Descrierea Moldovei a arătat că moldovenii aveau prea puține năravuri bune și mai multe năravuri rele.

Astfel, moldovenii erau trufași, semeți și puși pe gâlceavă. Uitau ușor dușmănia, iar prieteniile nu țineau prea mult. Le plăcea să petreacă în ospețe și iubeau vinul.

Când începeau lupta erau viteji, dar apoi se înmuiau. Față de cei învinși erau când cruzi, când miloși, după firea nestatornică pe care o aveau. Nu cunoșteau măsura: dacă le mergea bine erau semeți, dacă le mergea rău se zăpăceau și nu știau ce să facă.

DESCRIEREA MOLDOVEI. Povestire pe scurt (4)

proză savantă de DIMITRIE CANTEMIR

Capitolul IX. Despre vânătorile domnești

Vremea pentru vânătorile domnești era rânduită înaintea celor patru mari posturi ale bisericii Răsăritului. La vânătoarea domnească veneau oameni din toate stările. Mii de țărani intrau în păduri și goneau fiarele către vânători. Aceștia primeau răsplată pentru fiecare animal vânat, de la 25 de aspri pentru un iepure, până la un galben pentru un urs.

Carnea animalelor bune de mâncat se dădea la bucătăriile domnești și la boieri și căpeteniile oastei. Animalele ce nu erau bune de mâncat se lăsau slujitorilor, care foloseau pieile lor.

DAVID COPPERFIELD. Povestire pe scurt (5)

roman de CHARLES DICKENS

9. O jalnică aniversare a zilei mele de naştere

Trecură două luni de la întoarcerea din vacanţă. Sosi ziua de naştere a lui David Copperfield. Aştepta un coşuleţ cu bunătăţi de la Pegotty şi, de aceea, nu se miră când fu chemat în salon. Acolo, mister Creakle îşi lua gustarea, iar missis Creakle stătea cu o scrisoare deschisă în mână.

FEFELEAGA. Povestire pe scurt

nuvelă de ION AGÂRBICEANU

În fiecare dimineață, Fefeleaga pleca spre Dealu-Băilor împreună cu calul ei, Bator. Acesta purta două coșărci care îi tăbăciseră pielea pe unde îl frecaseră. Calul alb era bătrân și orb. Oasele i se vedeau prin piele de slab ce era.

După ce treceau dealul, femeia umplea coșărcile cu piatră sfărâmată, apoi urca înapoi pe deal. Ajunși în sat, ducea piatra la oameni care scoteau aur din ea. Ei îi plăteau zece cruceri (creițari, bănuți fără valoare) pentru un transport.

Pe vremea când trăia bărbatul ei, Dinu, lumea îi spunea Măria Dinului. El muncea în baie (mină), sfărâma stâncile cu dinamită, iar ea căra pietrele, tot cu Bator.

HAGI TUDOSE. Povestire pe scurt (2)

nuvelă de BARBU ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA

IV.

Când i s-a izbândit visul de a rămâne singur stăpân pe prăvălie, nu a mai ştiut de el de fericire. În prima seară, la închidere, s-a ţinut după ucenici, să nu trântească uşile, să nu spargă geamurile, să umble încet cu lacătele. Ajuns la căsuţa lui, cu pereţii cojiţi, prăfuită şi rece, Tudose stătea pe întuneric mulţumind lui Dumnezeu că a făcut soarele, altfel ar fi trebuit să cheltuiască pe lumânări să lumineze prăvălia. Apoi se gândea numai la bani, câţi are, unde i-a ascuns, să nu-i fure hoţii...