CRAII DE CURTEA VECHE. Povestiri pe scurt (3)

roman de MATEIU I. CARAGIALE

Spovedanii

Pantazi, unul dintre craii de Curtea Veche, făcu spovedanii, în sfârșit, despre cine era el. Născut în București, era de viță grecească, urmașul unor pirați din secolul al XVI-lea. Iubit de părinții lui și de mama Sia, dădaca lui, fusese un copil cu un suflet foarte sensibil.

Mama lui fusese o femeie frumoasă, care nu iubea călătoriile, nici prieteniile cu femei de seama ei. Prefera să stea acasă și primea femei de rând, de prin mahala. Tatăl fusese un bărbat cu maniere englezești, un jurist învățat, foarte prețuit de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Pantazi își amintea și de mătușa Smaranda, jurată de mică de mama ei să nu poarte decât verde, după piatra căreia îi purta numele, smaraldul.

În timpul războiului de la 1877, mama transformă o casă în spital pentru răniți și muncise alături de toți ceilalți la îngrijirea acestora. Răcise grav și murise. După câteva luni, murise de supărare și tatăl lui, apoi mama Sia.

Rămas singur Pantazi se îndrăgosti de Wanda, o fată frumoasă, dar simplă, fiica unui polonez bețiv. Deși era conștient că nu se potrivește cu neamul lui, se hotărî să se însoare cu ea. În ziua în care aducea de la giuvaergiu inelele de logodnă gravate cu numele lor, o fostă prietenă a mamei sale îi spuse că era o târâtură care își băga noaptea în casă, pe fereastră, ibovnicul, un zugrav. Chiar în noaptea aceea o prinse în fapt și se despărțiră, dar iubirea lui nu se stinsese nici acum, după treizeci de ani.

Ca să își uite necazul, Pantazi se scufundă într-o viață de desfrâu și risipă. Într-un an își prăpădi averea, deveni dator la cămătari. Când hotărâse să termine cu viața, moșteni  o avere uriașă a unui unchi zgârcit și priceput la afaceri. Deveni socotit în cheltuieli de parcă unchiul îi lăsase și o parte din darul de a fi chibzuit cu banii.

Întâlniră într-o zi pe Pirgu. Înfierbântat  de schimbarile politice care aveau loc, acesta îl rugă pe craiul cel tânăr să meargă la Pașadia, să-l roage să-l ajute să obțină un post într-un minister.

Pașadia spuse că nu numai că nu va pune nici o vorbă bună, dar se va strădui din toate puterile să împiedice să fie numit un asemena ratat, șnapan și parvenit. El însuși nu îl folosea pe Gore Pirgu decât ca pe un ghid prin mlaștinile viciului. Făcu și el spovedanii și mărturisi că se retrăsese scârbit din viața politică atunci când avusese mai mult succes ca amant al unei femei puternice decât în urma muncii sale inteligente și cinstite. Folosi prilejul pentru a-i atrage atenția tânărului pentru felul de trai pe care îl ducea în ultimul timp, deși era însușit de la craii de Curtea Veche.

* * *

Urmează Craii de Curtea-Veche (4)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!