nuvelă de ION AGÂRBICEANU
În fiecare dimineață, Fefeleaga pleca spre Dealu-Băilor împreună cu calul ei, Bator. Acesta purta două coșărci care îi tăbăciseră pielea pe unde îl frecaseră. Calul alb era bătrân și orb. Oasele i se vedeau prin piele de slab ce era.
După ce treceau dealul, femeia umplea coșărcile cu piatră sfărâmată, apoi urca înapoi pe deal. Ajunși în sat, ducea piatra la oameni care scoteau aur din ea. Ei îi plăteau zece cruceri (creițari, bănuți fără valoare) pentru un transport.
Pe vremea când trăia bărbatul ei, Dinu, lumea îi spunea Măria Dinului. El muncea în baie (mină), sfărâma stâncile cu dinamită, iar ea căra pietrele, tot cu Bator.
