15 iunie 2018

DESCRIEREA MOLDOVEI. Povestire pe scurt (4)

proză savantă de DIMITRIE CANTEMIR

II. Partea politică (continuare)

Capitolul IX. Despre vânătorile domnești

Vremea pentru vânătorile domnești era rânduită înaintea celor patru mari posturi ale bisericii Răsăritului. La vânătoarea domnească veneau oameni din toate stările. Mii de țărani intrau în păduri și goneau fiarele către vânători. Aceștia primeau răsplată pentru fiecare animal vânat, de la 25 de aspri pentru un iepure, până la un galben pentru un urs.
Carnea animalelor bune de mâncat se dădea la bucătăriile domnești și la boieri și căpeteniile oastei. Animalele ce nu erau bune de mâncat se lăsau slujitorilor, care foloseau pieile lor.

Capitolul X. Despre îngropăciunile domnilor

Când un domnitor își dădea obștescul sfârșit, trupul său era îmbălsămat și ținut până se adunau toate fețele bisericești și toți boierii. Prin cetate se trăgeau clopotele, iar oamenii umblau cu capetele descoperite.
În ziua hotărâtă pentru înmormântare se făcea alai ca pe vremea când trăia domnul și era dus la mitropolie, unde i se dădea cinstirea din urmă, toate fețele bisericești și toți boierii îi sărutau mâna dreaptă și crucea pe care o ținea în mână. Când era coborât în groapă, se trăgea cu tunurile.

Capitolul  XI. Despre legile Țării Moldovei

Alexandru cel Bun, cel dintâi despot al Moldovei, a primit de la împărații bizantini legile grecești. La acestea s-au adăugat și hotărârile soboarelor bisericești. Ființau însă și legile nescrise, datina sau obiceiurile. Vasile Lupu a unit legile scrise și obiceiurile, alcătuind un cod de legi ce ființa și în vremea lui Dimitrie Cantemir.

Capitolul XII. Despre divanul de judecată al domnului și al boierilor

Divanul, sala cea mare de primire, se afla în mijlocul palatului. Sub icoana ce îl înfățișa pe Isus Hristos în fața judecătorilor se afla scaunul domnului. Când sosea, domnitorul rostea o rugăciune în fața ei, apoi se așeza. Pricinile mari le judeca el, pe cele mici le încredința boierilor.
Dacă una din cele două părți era nemulțumită de judecata boierului, se putea înfățișa dinaintea domnului. Dacă se dovedea că boierul făcuse judecata strâmb, fie din nepricepere, fie pentru că luase plocoane, era pedepsit exemplar. Dacă domnul socotea că judecata fusese dreaptă, atunci era pedepsit cel care se jeluise din nou.
Osândele erau de mai multe feluri: tâlharii erau spânzurați, jefuitorii de biserici erau arși de vii, ucigașii, dacă erau boieri li se tăia capul, dacă erau țărani, erau trași în țeapă. Boierii care luau din banii țării, ori unelteau să ia viața domnului erau osândiți la moartea , iar familia rămânea fără avere.
Mai erau și alte judecăți, mai mici, ale locului și ale ținutului. Cine era nemulțumit, putea să ceară o nouă judecată, mai sus.

Capitolul XIII. Despre veniturile vechi și cele de acum ale Moldovei

În vremurile vechi domnitorul dispunea de toată Moldova și le dăruia boierilor sate și moșii. Mai târziu veniturile pentru cheltuielile  domnului și cele pentru cheltuielile țării s-au despărțit.
Pentru cheltuielile lor, domnii aveau toate cetățile și târgurile Moldovei, ocnele de sare, vămile, zeciuiala la oi, porci și albine, de la țărani și de la răzeși, boierii fiind scutiți de dări, în afara primului an de domnie. Fiecare casă țărănească plătea și dajdia numită fumărit.
Veniturile țării se duceau mai toate la curtea turcească, de o lăcomie fără margini.
Capitolul XIV. Despre tributul și peșcheșurile pe care Moldova le plătește Porții
Dacă până în vremea lui Ștefan cel Mare Moldova nu plătea tribut nimănui, în vremea lui Dimitrie Cantemir se plătea anual un haraci (tribut) turcilor de 65 de mii de taleri împărătești. În afară de aceasta, la Bairam se trimitea sultanului un peșcheș (mită) de 12 500 taleri împărătești și două blăni, una de samur (zibelină) și una de râs. Se mai trimiteau bani și blănuri mamei sultanului, mai-marelui eunucilor, marelui vizir, altor slujitori ai sultanului, precum și pentru lumânările din palatul sultanilor și pentru unsul corăbiilor de război.
La căpătarea domniei se plăteau 25 de mii de taleri împăratului, 15 mii marelui vizir, 5 mii mamei sultanului, și alte sume pentru alți slujbași ai curții.

* * * 


Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !