HAGI TUDOSE. Povestire pe scurt (2)

nuvelă de BARBU ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA

IV.

Când i s-a izbândit visul de a rămâne singur stăpân pe prăvălie, nu a mai ştiut de el de fericire. În prima seară, la închidere, s-a ţinut după ucenici, să nu trântească uşile, să nu spargă geamurile, să umble încet cu lacătele. Ajuns la căsuţa lui, cu pereţii cojiţi, prăfuită şi rece, Tudose stătea pe întuneric mulţumind lui Dumnezeu că a făcut soarele, altfel ar fi trebuit să cheltuiască pe lumânări să lumineze prăvălia. Apoi se gândea numai la bani, câţi are, unde i-a ascuns, să nu-i fure hoţii...

HAGI TUDOSE. Povestire pe scurt (1)

nuvelă de BARBU ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA

I.

La biserica "Sfânta Troiţa", pe partea stângă a Şoselei Vitan, erau câţiva bătrâni nelipsiţi de pe acolo, mândri tare de biserica lor şi de picturile ei de pe dinăuntru şi pe dinafară. Când apărea câte cineva care nu era de-al locului, începeau să-i ceară părerea despre biserica lor.
Dacă pe trecător îl împingea păcatul să zică ceva de sfinţii uscaţi şi drepţi de pe ziduri, pe dată răspundeau în vârful limbii că numai sfinţii lor sunt sfinţi adevăraţi, nu ca aceia de astăzi, cu ochi de om, cu mâini şi picioare tot de om obişnuit.