HAGI TUDOSE. Povestire pe scurt (2)

nuvelă de BARBU ȘTEFĂNESCU DELAVRANCEA

IV.

Când i s-a izbândit visul de a rămâne singur stăpân pe prăvălie, nu a mai ştiut de el de fericire. În prima seară, la închidere, s-a ţinut după ucenici, să nu trântească uşile, să nu spargă geamurile, să umble încet cu lacătele. Ajuns la căsuţa lui, cu pereţii cojiţi, prăfuită şi rece, Tudose stătea pe întuneric mulţumind lui Dumnezeu că a făcut soarele, altfel ar fi trebuit să cheltuiască pe lumânări să lumineze prăvălia. Apoi se gândea numai la bani, câţi are, unde i-a ascuns, să nu-i fure hoţii...

V.

Aşa a trăit Hagi Tudose până la bătrâneţe. La şaizeci de ani vându prăvălia şi, muncit totuşi de gândul că e bogat şi nu a dat nimic la săraci, că nu a avut şi el o femeie şi un copil, plecă în pelerinaj, la locurile sfinte, la Ierusalim. Nu s-a putut stăpâni, însă, să nu facă şi o afacere, a adus lemn sfânt şi l-a vândut bătrânilor, babelor şi văduvelor. Şi-a scos şi paralele cheltuite cu hagialâcul, a mai şi câştigat ceva pe deasupra. Dar bătrâneţile nu l-au iertat, tuşea tot mai tare, îl cam lăsase auzul, vorbea de unul singur şi uita.

VI.

Până la optzeci de ani tot a mai rezistat Hagi Tudose, dar în anul acela se pusese o iarnă grea. Biata Leana sufla de zor să facă ochiuri pe geam şi îi zicea să-i dea bani de lemne. El  nu se îndura, din zgârcenie, socotind că pe frigul acela lemnele erau scumpe.
A doua zi, pe jumătate îngheţat, îi dădu nepoatei un galben să facă foc, că simţea că moare. Apoi, după ce zăcu trei zile, fără a o lăsa să cheme doctorul, ceru o ciorbă de găină. Seara, Leana întinse pe pat un ştergar şi puse pe acesta o strachină cu ciorbă caldă, aburindă, cu steluţe de grăsime deasupra. Gustă puţin, dar pe gât avea gustul aurului, i se părea că gustase din carnea copiilor lui.  Leana  râvnise şi ea la ciorbă şi ieşise din odaie  înghiţind în sec. Când intră iar, Hagi Tudose începu să strige, ba să stingă focul şi să ducă cenuşa şi cărbunii înapoi, ba să ducă fulgii şi bucăţile de carne, ca să-i dea banii înapoi măcar pe jumătate. Strigă și să-i taie coada motanului, că stă uşa prea mult deschisă când intră şi se răceşte odaia. Apoi căzu pe pat, iar Leana, speriată, fugi afară. Îl mai auzi în mijlocul nopţii numărând galbenii şi îl compătimi.
Dimineaţă îl găsi trântit pe o grămadă de galbeni. O văzu că îl priveşte  şi bolborosi cu greu să nu se uite, să închidă ochii, că ochii fură, apoi adormi pe veci, cu mâinile înfipte în bani.
Leana îi făcu o înmormântare cu mare fast, spre admiraţia privitorilor. Bătrânii şi ctitorul, la vestea că Hagi Tudose lăsase în urma lui o avere uriaşă, spuseră că, dacă ar fi văzut ce cheltuială se face cu înmormântarea lui... ar fi murit de supărare.

Sfârșitul povestirii pe scurt a nuvelei ”Hagi Tudose”

Citește textul întreg !

Povestiri pe scurt după alte scrieri de Barbu Delavrancea:

• Sultănica

• Domnul Vucea

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !