APA VIEȚII. Povestire pe scurt (1)

basm de FRAȚII GRIMM

Odată, un împărat zăcea bolnav de multă vreme. Doctorii nu reușeau să-i vindece boala și nu mai avea nicio speranță. Cei trei fii ai lui erau tare supărați. Într-o zi, pe când plângeau în grădina palatului, apăru un moșneag care îi întrebă de ce plâng. Ei îi povestiră despre tatăl lor, căruia niciun medicament nu îi aducea vreo alinare. Moșneagul le spuse că el știe un leac bun, apa vieții, numai că era tare greu de găsit.

Feciorul cel mare se și duse la tatăl său și îi ceru voie să plece în lume să caute apa vieții. Împăratul se împotrivi întâi, apoi se înduplecă și îl lăsă să plece. Fiul său plecă însă cu gândul că, dacă va aduce apa vieții, lui o să-i lase tronul împărătesc.

După ce merse cale lungă, feciorului de împărat îi ieși înainte un pitic. Acesta îl întrebă unde se duce și feciorul de împărat îi răspunse cu trufie că nu e treaba lui. Supărat, piticul îl blestemă și feciorul de împărat ajunse într-o văgăună dintre doi munți. Văgăuna se tot îngustă, până când nu mai putu să meargă nici înainte, nici înapoi și rămase prins acolo.

Cei de acasă așteptară vreme îndelungată întoarcerea fiului cel mare. Dacă văzu că nu mai vine, cel mijlociu ceru îngăduința să plece și el după apa vieții. Ca și prima oară, împăratul întâi se împotrivi, apoi îl lăsă să plece. Fiul cel mijlociu plecă și el cu gândul la domnie, socotind că, dacă fratele cel mare pierise, tronul va fi al lui când va aduce apa vieții.

Tânărul se întâlni și el cu piticul și îi răspunse la fel de trufaș ca și fratele lui cel mare. Piticul îl blestemă și pe el și rămase prins și el între doi munți.

După o vreme ceru și cel mic voie să plece și, până la urmă împăratul îl lăsă și pe el. Acesta avea inima curată și, când se întâlni cu piticul îl salută cuviincios și îi spuse unde se duce și ce caută. Mulțumit că se purtase frumos, piticul îi spuse mezinului încotro să apuce ca să ajungă la palatul în curtea căruia se afla fântâna cu apa vieții.

Nu numai atât, dar piticul îi dădu mezinului și dădu o vergea de fier ca să bată de trei ori în porțile palatului și să se deschidă. Îi dădu și două pâini, să le dea celor doi lei care păzeau intrarea. Îi mai spuse și să ia apa din fântână și să pornească înapoi înainte de miezul nopții, fiindcă atunci se închid porțile și nu va mai putea ieși.

Sursa foto

* * * 

Urmează Apa vieții (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !