basm de PETRE ISPIRESCU
Împăratul își puse câțiva slujitori credincioși să păzească în biserică și, când pasărea măiastră va cânta, să-l prindă pe cioban. La prima sărbătoare se duse chiar el în biserică și, dacă nu ar fi fost el acolo, slujitorii lui s-ar fi luptat cu paznicii care voiau neapărat să-l prindă pe cioban.
La palat, împăratul îl întrebă pe cioban de unde este și dacă are părinți. Tânărul răspunse că are părinți și are și frați, dar îi va spune a doua zi dimineață povestea lui.
A doua zi, dis-de-dimineață, tânărul sosi și începu să-i povestească împăratului viața lui. Plecase de acasă pentru a îndeplini o dorință a tatălui său. După un timp poposise într-un loc unde făcuse un foc. Lângă foc apăruse un vulpoi care îi ceruse să-și lege câinele, să îl lase lângă foc și să îi dea ceva de mâncat și de băut. Tânărul așa făcuse și, stând amândoi lângă foc, îi povestise ce caută. Vulpoiul îi promisese că îl va ajuta și spusese că vor porni la drum a doua zi, apoi dispăruse.
În dimineața următoare, vulpoiul sosise tocmai când tânărul se minuna de niște stane de piatră ce aveau înfățișarea a doi oameni, doi cai și doi câini.
Vulpoiul se dăduse peste cap și se transformase într-un voinic chipeș. Îi spusese că locul acela era pe moșia lui, că avea nevastă și copii și că fusese blestemat să umble în corpul acela de vulpoi până când unui om i se va face milă de el, îl va primi lângă foc și îi va da pâine și vin. Omul care îl scăpase de blestem fusese el, ciobanul.
Merseseră ei multă vreme, până când ajunseseră în ținutul unor zmei. Ajunși la palatul zmeilor, întâlniră o fată frumoasă, roabă la zmei. Ea le spusese că zmeii nu erau acasă și că ceea ce căutau ei se află la alți zmei, neam cu aceștia. Îi învățase ce au de făcut și îi rugase să o ia și pe ea de acolo, când se vor întoarce. El îi promisese, fiindcă îi plăcuse fata și ei îi plăcuse de el.
Ajungând la palatele celorlalți zmei, tovarășul lui se întorsese înapoi, așa cum spusese fata, iar el luase un cal și înhățase colivia cu pasărea măiastră, ce se afla în pridvor.
Auzind acestea, împăratul îl întrebă dacă el este fiul lui cel mic, pe care toată lumea îl socotea pierdut. Tânărul răspunse că el era și ceru să fie chemată găinăreasa. Când fata veni, îi spuse împăratului că aceea era fata de la curțile zmeului.
La palat, împăratul îl întrebă pe cioban de unde este și dacă are părinți. Tânărul răspunse că are părinți și are și frați, dar îi va spune a doua zi dimineață povestea lui.
A doua zi, dis-de-dimineață, tânărul sosi și începu să-i povestească împăratului viața lui. Plecase de acasă pentru a îndeplini o dorință a tatălui său. După un timp poposise într-un loc unde făcuse un foc. Lângă foc apăruse un vulpoi care îi ceruse să-și lege câinele, să îl lase lângă foc și să îi dea ceva de mâncat și de băut. Tânărul așa făcuse și, stând amândoi lângă foc, îi povestise ce caută. Vulpoiul îi promisese că îl va ajuta și spusese că vor porni la drum a doua zi, apoi dispăruse.
În dimineața următoare, vulpoiul sosise tocmai când tânărul se minuna de niște stane de piatră ce aveau înfățișarea a doi oameni, doi cai și doi câini.
Vulpoiul se dăduse peste cap și se transformase într-un voinic chipeș. Îi spusese că locul acela era pe moșia lui, că avea nevastă și copii și că fusese blestemat să umble în corpul acela de vulpoi până când unui om i se va face milă de el, îl va primi lângă foc și îi va da pâine și vin. Omul care îl scăpase de blestem fusese el, ciobanul.
Merseseră ei multă vreme, până când ajunseseră în ținutul unor zmei. Ajunși la palatul zmeilor, întâlniră o fată frumoasă, roabă la zmei. Ea le spusese că zmeii nu erau acasă și că ceea ce căutau ei se află la alți zmei, neam cu aceștia. Îi învățase ce au de făcut și îi rugase să o ia și pe ea de acolo, când se vor întoarce. El îi promisese, fiindcă îi plăcuse fata și ei îi plăcuse de el.
Ajungând la palatele celorlalți zmei, tovarășul lui se întorsese înapoi, așa cum spusese fata, iar el luase un cal și înhățase colivia cu pasărea măiastră, ce se afla în pridvor.
Auzind acestea, împăratul îl întrebă dacă el este fiul lui cel mic, pe care toată lumea îl socotea pierdut. Tânărul răspunse că el era și ceru să fie chemată găinăreasa. Când fata veni, îi spuse împăratului că aceea era fata de la curțile zmeului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !