PĂCALĂ ȘI POPA Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Tocmeala

După ce umblă o vreme prin păduri şi prin munţi, Păcală coborî la şes. Ajunse într-un sat, iar în drum se aflau o grămadă de oameni, supăraţi nevoie mare, văitându-se împotriva popii din sat. Păcală se apropie şi intră şi el în vorbă. Află astfel că popa tocmea oameni şi le ciuntea trupul dacă crâcneau, chiar aseară doi flăcăi rămăseseră fără nas... Când auzi Păcală de doi fraţi, deodată tresări, întrebă unde sunt şi plecă spre casa unde erau cei doi, sub îngrijirea babei Floarea.Într-adevăr, Păcală bănuise bine. Erau chiar fraţii lui.

După ce tâlharii îi ajunseseră, îi bătuseră amarnic şi le luaseră tot, au ajuns cu chiu cu vai în acest sat. S-au tocmit slugi la popă, cu următoarea învoială: dacă ei se vor supăra pe el, să le taie nasul, iar dacă el va fi cel care se va supăra pe ei, fraţii să-i taie lui nasul. Timp de două zile, ei au muncit la câmp, iar popa nu prea le-a dat de mâncare, aşa că seara i-au spus supăraţi că îi ţine nemâncaţi. Popa atât a aşteptat, a pus mâna pe brici şi i-a schilodit.

Mânios foc, Păcală plecă în grabă la popă, să se bage şi el slugă, spre marea mirare a fraţilor săi. Pacala se învoi cu popa să-i muncească un an şi să-l plătească atât cât va voi. Popa puse condiţia ca, dacă unul se va supăra pe celălalt, acela să-i jupoaie supăratului o fâşie de piele de pe spate. Iar anul se va împlini când se va auzi cucul cântând prin copaci.

Caprele popii

A doua zi dimineaţă, popa îl trimise pe Păcală să aducă un car de lemne din pădure. Îi dădu merinde un caş  şi o pâine, dar îi zise să le aducă înapoi întregi. Pacala înjugă boii la car şi plecă la pădure. Seara, când veni cu lemnele, îi duse popii caşul şi pâinea, întregi. Popa luându-le în mână, băgă de seamă că sunt ele întregi, dar cam uşoare. Îl întrebă pe Păcală ce e cu ele, iar Păcală răspunse frumuşel că sunt uşoare fiindcă le-a făcut câte un dop şi le-a scos miezul, ca să mănânce. Apoi îl întrebă pe popă dacă s-a supărat. Popa nu avu încotro şi spuse că nu s-a supărat, hotărât în sinea lui să i-o plătească lui Păcală a doua zi.

În dimineaţa următoare l-a trimis la şură, la treierat grâul. Până seara, nimic nu i-a trimis de mâncare, apoi popa s-a dus la şură. Zise că preoteasa a uitat să-l cheme la masă, dar Păcală, voios, spuse că nu s-a supărat, că nu a stat el nemâncat cu atâta grâu în jurul lui. A luat un sac de grâu pentru prânz şi unul pentru cină, le-a dus în sat la o femeie, iar aceasta i-a dat mâncare pentru amândouă mesele ! Când auzi, popa începu să tremure de mânie, dar îşi ţinu gura, zicând doar că trebuia să ceară, că i-ar fi dat ei să mănânce...

Plecă şi îi povesti preotesei ce păţise cu argatul, iar aceasta îl sfătui să-i dea o treabă grea, pe care să nu poată să o facă şi atunci o să plece. Se gândi el popa, se gândi, se duse la Păcală şi îi spuse să îi facă până a doua zi dimineaţă un pod peste păpurişul mocirlos din grădină. Dar nu oricum, ci după o călcătură moale să urmeze o călcătură tare și tot așa mai departe.

Popa se duse la culcare, iar Păcală rămase uitându-se prin grădină cam din ce să facă podul. Deodată dădu cu ochii de caprele popii. Judecând că sunt tare stricătoare, că rod toate cele, se hotărî. Le tăie caprelor capetele şi picioarele, apoi le aşeză peste mocirlă una lângă alta, dar una cu burta în sus, următoarea cu spinarea în sus şi tot aşa. Acoperi apoi totul cu pământ, cu iarbă şi cu flori şi se duse la culcare.

Dimineaţă, popa încercă podul şi fu foarte mirat că era întocmai cum spusese el. Mulţumit de aşa pod, porni înapoi spre casă, dar în bătătură întrebă unde sunt caprele. Pacala zise că sunt la loc bun toate, în grădină. Popa zise că de acolo vine şi n-a văzut nici o capră. Atunci Păcală îl lămuri cum făcuse podul. Popa era să turbeze de necaz. Îi zise el lui Păcală câteva, dar acesta îl întrebă dacă s-a supărat şi, de frica să nu-i jupoaie spinarea, popa zise că nu s-a supărat. Acasă însă, îl apucară năbădăile. Preoteasa îi spuse să-i dea plata pe un an, doi, numai să plece de acolo. Încercă popa, dar Pacala zise că nu vrea bani nemunciţi şi că el nu pleacă decât atunci când va cânta cucul prin frunze, că aşa fusese învoiala. Atunci popa hotărî să îl trimită la oi, să nu-l mai vadă pe lângă casă.

* * *

Urmează Păcală și popa (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!