Se afișează postările cu eticheta Păcală. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Păcală. Afișați toate postările

12 mai 2018

PĂCALĂ ÎN SATUL LUI Povestire pe scurt (2)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU


Atunci Păcală spuse că e o piele fermecată, care vede tot ce e ascuns şi vrea sa spună ce vede. Omul vru să afle şi el ce spune pielea. Oaspetele zise că a aflat de la ea că la capul patului e o carafă cu rachiu, în cuptor e un purcel rumenit, pe cuptor sunt plăcinte calde şi bune, iar sub pat o sticlă cu vin. Doar că pielea nu ştia şi cine le-a pus acolo.

PĂCALĂ ÎN SATUL LUI Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU


După ce mai umblă Păcală o vreme din sat în sat, îi veni dorul de satul lui. Se aşternu la drum şi ajunse acolo după vreo trei zile. Casa părintească era gata să se prăbuşească, cu ograda plină de scaieţi şi de urzici. Păcală hotărî să o repare, apoi plănui să îşi cumpere o viţeluşă, să o crească, iar când o ajunge vacă să-i fete alte viţeluşe, de pe urma cărora el se şi vedea luându-şi car cu boi şi plug.

PĂCALĂ PUNE RĂMĂȘAGURI CU BOIERUL Povestire pe scurt (2)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Păcală, bucuros că a câştigat pe Bălanul şi pe Murgul, îi zise boierului să pună rămăşag că într-o lună îi ia şi inelul de aur din deget. La început, boierul se codi, apoi îşi spuse că boul şi calul au fost păziţi de nişte slugi, dar de inel va avea chiar el grijă şi se învoi.
Sluga cea isteață îşi vedea de treabă de parcă uitase de prinsoarea cu inelul, dar într-o noapte se duse în fundul bătăturii şi dădu foc la nişte paie, apoi începu a striga "Foc! Foc!".

PĂCALĂ PUNE RĂMĂȘAGURI CU BOIERUL Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Ajuns într-un alt sat, Păcală intră slugă la un boier. Într-o zi de iarnă, argaţii stăteau de vorbă despre cei care fură. Păcală spuse că nu a furat nimic toată viaţa lui, dar pune rămăşag că ar fi în stare să fure şi cămaşa de pe om.

Auzindu-i, boierul spuse că face el rămăşag:  dacă va reuşi până într-un an să îl fure pe Bălanul chiar din jug, de la muncă, boul cel scump va fi al lui, dacă nu va reuşi, Păcală îi va sluji trei ani fără simbrie.

PĂCALĂ ARGAT LA BADEA STANCU Povestire pe scurt (2)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU


Privind nevasta de jur împrejur îl zări deodată pe morar şi îi zise soţului că i-ar duce plăcintele care le-au rămas. Badea Stancu se învoi, dar îl trimise pe Păcală cu plăcintele.
Păcală, în drum spre morar, aruncă plăcintele ici-colo prin iarbă şi ajunse cu mâna goală la el. Îi spuse că l-a trimis stăpâna să îi spună că badea Stancu a aflat tot şi o să vină să-l taie cu toporul, aşa că să o ia la fugă atunci când l-o vedea că vine.

PĂCALĂ ARGAT LA BADEA STANCU Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU


Plecă Păcală iar prin lume. Ajunse lângă un sat şi se aşeză sub un copac, la umbră. Cum stătea el să se odihnească, auzi ce vorbeau doi săteni care săpau porumbul. Ziceau de badea Stancu şi de vicleana lui nevastă care, cum pleca bărbatu-său de acasă, se punea pe chefuit cu cumătru-său, morarul.

PĂCALĂ ȘI SOAȚA Povestire pe scurt

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Aşezat şi el în gospodăria lui, Păcală simţi că a sosit momentul să se însoare. Se tot gândea el și se răzgândea. Că dacă şi-l aduce pe dracu-n casă. Că dacă îşi ia soaţă săracă vor avea un trai amărât, dar dacă ia una bogată o să intre slugă la banii ei. Că dacă ia o soaţă urâtă o să-i fie urât de ea, dar dacă ia una frumoasă o să le placă şi altora...

PĂCALĂ ȘI POPA Povestire pe scurt (3)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Disperat, popa recurse la alt vicleşug. O rugă pe mama soacră să urce în nuc şi să cânte ca un cuc. Se urcă soacra pe o  scară, apoi  în nuc şi se puse pe cântat: "cucu! cucu!".  Popa dădu fuga la Păcală, îl aduse în livadă şi îi spuse că, uite, cântă cucul, i s-a încheiat anul de muncă. Argatul, întâi, zise că aşa e, dacă cântă cucul, el îşi ia simbria şi pleacă.

PĂCALĂ ȘI POPA Povestire pe scurt (2)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU


La oi


Păcală plecă la şes cu turma de oi. În timp ce oile păşteau îi veni chef să cânte din fluier. Oile începură cu toatele să joace. Bucuros că are un fluier fermecat, argatul cântă până seara, iar oile jucară şi ele tot aşa. Acasă, popa se miră când le văzu aşa trudite şi nemâncate. Când omul îi spuse că au jucat tot timpul, nu-i veni să creadă.

PĂCALĂ ȘI POPA Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Tocmeala

După ce umblă o vreme prin păduri şi prin munţi, Păcală coborî la şes. Ajunse într-un sat, iar în drum se aflau o grămadă de oameni, supăraţi nevoie mare, văitându-se împotriva popii din sat. Păcală se apropie şi intră şi el în vorbă. Află astfel că popa tocmea oameni şi le ciuntea trupul dacă crâcneau, chiar aseară doi flăcăi rămăseseră fără nas... Când auzi Păcală de doi fraţi, deodată tresări, întrebă unde sunt şi plecă spre casa unde erau cei doi, sub îngrijirea babei Floarea.Într-adevăr, Păcală bănuise bine. Erau chiar fraţii lui.

PĂCALĂ ȘI FRAȚII SĂI. Povestire pe scurt (2)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU


Împărțirea comorii

Când văzură fraţii lui galbenii şi auziră câţi au mai rămas în pădure, se cruciră de mirare. Plecară iute toţi trei în pădure şi puseră banii în saci. Se întoarseră acasă spre seară. Hotărâră să împartă banii frăţeşte, dar era greu să numere câte unul. Mezinul se duse la popă, să ceară baniţa cu împrumut. Popa nu prea avea chef să o caute, dar fratele cel mic stărui atât, încât popa o căută şi i-o dădu, dar îl întrebă ce o să măsoare cu ea. Păcală, grăbind spre casă, îi spuse că vor măsura bani. Popa nu-şi crezu urechilor şi se luă după el.

PĂCALĂ ȘI FRAȚII SĂI. Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Moștenirea

Odată, demult, trăia într-un sat de pe la noi un moşneag care avea trei fii. Cei doi mai mari nu erau prea deștepți, dar fratele cel mic, Păcală, era altfel. Părea că face toate lucrurile pe dos, dar până la sfârşit îi ieşeau nespus de bine. Şi încă ceva, avea mare plăcere să râdă de proşti şi de lacomi. Din această cauză îl şi numiseră oamenii: Păcală.
Într-o zi, bătrânul lor tată simţi că i se apropie sfârşitul. Îi chemă pe fiii săi să îşi ia rămas bun şi le lăsă moştenire o vacă. Atât putuse el să agonisească într-o viaţă întreagă.