basm de PETRE ISPIRESCU
A fost odată un împărat care avea trei feciori. Când s-au făcut mari, el i-a trimis să-şi caute neveste. Fiul cel mare şi cel mijlociu plecară îndată. Fiecare găsi câte o fată de împărat, o peţi şi se logodi.
Pe cel mic nu îl prea trăgea inima să meargă în peţit. Plecă el cam în dorul lelii şi ajunse la un eleşteu mare.
Luă o nuia de alun şi dădu cu nuiaua prin apă până când apăru o broască ţestoasă. Oriunde dădea cu nuiaua acolo apărea și broasca ţestoasă. A doua zi şi a treia zi tot aşa, până când îndrăgi broasca ţestoasă şi zise tare că asta va fi logodnica lui. Cuvintele lui dezlegară vraja care o legase. Broasca țestoasă cea fermecată se prefăcu într-o zână gingaşă şi frumoasă. El plecă la împăratul, să îl înştiinţeze că a doua zi îşi va aduce şi el logodnica, o broască țestoasă. Acolo, îl luară toţi peste picior. El tăcu. Îşi spuse doar în sinea lui că acela care va râde la urmă, va râde mai bine.
A doua zi fiecare flăcău se duse să-şi ia logodnica. Cei doi frați mai mari le aduseră pe ale lor, frumoase, cu hainele parcă turnate pe dânsele, cu zestre mare. Împăratul le primi cum se cuvine. Cei tineri începură să spună glume nesărate pe seama celui mic.
Fiul cel mic se duse la eleşteu. Broasca țestoasă cea fermecată ieşi din apă și se făcu om. Zana îi spuse că şi ea e fată de împărat. Farmecele acoperiseră palatele cu apa eleşteului. La un semn al mâinii sale, apa eleşteului se trase deoparte. Apărură nişte palate strălucitoare şi mândre. Merseră, făcură baie și îmbrăcară haine scumpe. Se urcară apoi într-o căruţă ferecată cu aur, cu patru telegari focoşi.
Broasca țestoasă cea fermecată și logodnicul ei ajunseră la împăratul, iar fraţii cei mari tăcură mâlc văzând atâta frumuseţe şi bogăţie. Când zâna vorbi, toţi oaspeţii rămaseră fermecaţi, atât de frumos şi de cuviincios vorbea. Cei doi frați mai mari le sfătuiră pe logodnicele lor ca, la ospăţul de nuntă, să facă întocmai ceea ce va face zâna.
La ospăţ zâna luă câte puțin din toate bucatele care se aduceau la masă şi băgă în sân. Nurorile cele mari făcură şi ele la fel. La sfârşitul ospăţului zâna se duse la împăratul şi scoase din sân un buchet minunat de flori. I-l dădu în semn de respect, apoi se duse înapoi la soţul ei. Din hainele ei începură a curge mărgăritare și oaspeţii se plecară să le adune. Nurorile cele mai mari se duseră şi ele să mulţumească împăratului. Când să scoată şi ele din sân ce puseseră în timpul mesei, văzură că se murdăriseră aşa de rău, că trebuiră să plece iute să se schimbe.
Mulţimea strigă atunci ca fiul cel mic şi soţia lui să domnească de acum încolo. Împăratul coborî de pe tron şi îi puse pe ei. Noua împărăteasă, ce fusese broasca țestoasă cea fermecată, se purtă aşa de frumos încât o iubiră şi cumnatele ei. Fiul împăratului domni în pace şi în linişte toată viaţa lui.
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Broasca țestoasă cea fermecată”
Dă clic și citește textul întreg !
Citește și alte povestiri după Petre Ispirescu:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
wow estw o poveste superbaaa
RăspundețiȘtergereDa, așa este! M-aș bucura mult dacă ți-ai scrie numele în loc de ”Anonim”. Așa, te confunzi cu oricare dintre anonimii care au mai comentat pe aici.
Ștergereeste foarte frumos mesajul cu nu copiati!!
RăspundețiȘtergereDacă o spui serios, mă bucur că îl apreciezi! Sper să îl și urmezi!
Ștergere