basm de CHARLES PERRAULT
Cândva, era un om foarte bogat, care avea barbă albastră. Din cauza culorii bărbii fetele și femeile fugeau din calea lui. Aveau, însă, un motiv și mai puternic să se ferească de el. Omul fusese însurat de câteva ori și nimeni nu știa ce se întâmplase cu fostele sale neveste.
O vecină a lui Barbă Albastră avea doua fete foarte frumoase. Bărbatul ceru una dintre ele de soție, dar niciuna nu îl voia. Atunci, el invită la una dintre casele lui de la țară mama și fetele, precum și alte câteva domnișoare și câțiva tineri de prin vecinătăți. Petrecură de minune timp de o săptămână, la capătul căreia fata cea mică se învoi. Nunta avu loc de îndată ce se întoarseră în oraș.
După scurtă vreme, Barbă Albastră spuse soției sale că trebuie să plece într-o călătorie care va dura destul de mult. Îi ceru să își invite prietenele, să se distreze, să cheltuiască oricât va dori. Îi încredință toate cheile casei, de la odăi, de la dulapurile cu aurărie și argintărie, de la casetele cu pietre prețioase. Îi spuse că poate intra oriunde voia. Numai într-o cămăruță, a cărei ușă se deschidea cu cea mai mică cheie, nu avea voie să intre. Mai adăugă că se poate aștepta la tot ce e mai rău din partea lui dacă nu îl va asculta.
Tânăra soție făcu tot ce îi poruncise soțul ei. Curiozitatea învinse și descuie până la urmă și ușa cămăruței cu pricina. Pe jos era numai sânge, acolo se aflau trupurile femeilor care îi fuseseră neveste lui Barbă Albastră. De groază, ea scăpă cheia pe jos. O ridică apoi, încuie odaia și fugi. Observă că cheia era pătată de sânge, dar oricât o șterse sângele nu dispăru. Scoase cheia de pe inelul cu chei și o ascunse.
Când se reîntoarse, Barbă Albastră observă imediat că lipsește cheia. O ceru și văzu că e plină de sânge. Înțelese că soția lui descoperise ce se află în odaia blestemată. Îi spuse să se pregătească să-și piardă viața ca și celelalte neveste ale lui. Femeia ceru răgaz să își facă rugăciunile și el o lăsă un sfert de ceas, nu mai mult.
Tânăra femeie urcă la ea în odaie, unde se afla sora ei, Ana. Trebuia să sosească și cei doi frați lor, așa că îi ceru să se uite pe fereastră și să le facă semn să vină mai iute. Ana se uită, dar la început nu văzu decât cerul albastru și colbul ridicat de vânt, apoi praful stârnit de o turmă de oi. Tocmai când Barbă Albastră veni si o lua pe biata femeie, sora ei, Ana, zări doi cavaleri, un cavalerist si un muschetar. Erau cei doi frati ai lor și le făcu semne disperate să se grăbească.
În clipa în care Barbă Albastră ridică cuțitul asupra soției lui, cei doi frați năvăliră în casă și îl străpunseră cu săbiile.
Tânăra femeie salvată rămase moștenitoarea avuțiilor lui Barbă Albastră. O mărită bine pe sora ei și le cumpără funcții de căpitani fraților ei. Ea se mărită cu un om bun la suflet și uită alături de el clipele de groază trăite cu primul ei soț.
Sfârșitul povestirii pe scurt a basmului ”Barbă albastră”
Citește și textul integral !
Sursa fotoCitește și alte povestiri după basmele lui Charles Perrault:
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !