PRÂSLEA CEL VOINIC ȘI MERELE DE AUR (2)

basm de PETRE ISPIRESCU

Prâslea cel voinic se bucură că a scăpat de moarte şi, pe când se gândea cum să facă să se întoarcă şi el acasă, auzi ţipete şi vaiete. Un balaur voia să mănânce puii unei zgripțuroaice. Flăcăul sări şi făcu balaurul bucăţi. Zgripțuroaica, drept mulţumire, îl scoase de pe tărâmul celălalt.

PRÂSLEA CEL VOINIC ȘI MERELE DE AUR (1)

basm de PETRE ISPIRESCU

A fost odată un împărat care avea o grădină foarte frumoasă. În fundul grădinii se afla un măr care făcea mere de aur. Când se coceau, venea cineva şi le fura. Niciun oştean şi nici un paznic nu putuseră să prindă hoţii.

Împăratul avea trei fii. Când s-au făcut mari au zis că păzesc ei mărul. În primul an, când s-au copt merele, fiul cel mare s-a dus noaptea să le păzească. A adormit, au venit hoţii şi le-au furat. Anul următor, fiul cel mijlociu a păţit la fel. După un an a venit rândul lui Praslea, cel mai mic dintre frați, dar voinic iscusit.