basm de MIHAI EMINESCU
Călin Nebunul a ajuns la cei trei legați de pomi, Zori-de-Ziuă, Miezu-Nopţii şi De-cu-Sară. Le-a dat drumul pe rând şi le-a dat câte ceva de mâncare. Ajuns la ai săi frați, a aţâţat focul și ei s-au trezit. Ei spuseră că a fost tare lungă noaptea aceea. El nu le povesti nimic din ce făcuse. S-au pregătit să pornească şi el a tras iar cu arcul.
Cei trei au mers până la Pădurea de aur. Călin Nebunul le-a spus fraţilor săi să rămână acolo şi el a pornit mai departe. În mijlocul pădurii era fata cea mare a împăratului, îi făcea de mâncare zmeului ei. Călin mâncă toată mâncarea. Când veni zmeul, se luptă cu el şi îl omorî. Lăsă fata acolo şi plecă mai departe.
În mijlocul Pădurii de argint găsi fata cea mijlocie a împăratului. Era cea mai frumoasă dintre surori şi lui Călin îi căzu dragă, dar şi el ei. Mâncă toată mâncarea zmeului. Când veni acesta, se luptă cu el şi îl omorî. O luă pe draga lui şi plecă mai departe.
În mijlocul Pădurii de aramă o găsi pe fata cea mică a împăratului. Aceea pregătea pentru zmeu douăsprezece cuptoare cu pâine, douăsprezece vaci fripte şi douăsprezece butoaie mari cu vin. Călin-Nebunul mâncă tot şi bău, dar un butoi cu vin nu putu să-l bea. El zise că doar cu atât îl întrece zmeul acesta în putere. Se luptă din greu cu el şi nu putea să învingă nici unul. Când se prefăcură în para focului, o cioară vărsă apă pe zmeu şi Călin reuşi să îl răpună.
Călin luă fetele şi se duse cu ele la fraţii săi. Îşi opri fata mijlocie să se însoare cu ea. Pe celelalte le dădu fraţilor săi, apoi se culcă. În somn, cei doi frați i-au tăiat picioarele, să nu se ia după ei. Au luat toate trei fetele şi au plecat la împăratul după răsplată.
Călin-Nebunul s-a târât cum a putut până a ajuns la un palat, în Pădurea de aur. Acolo l-a găsit pe flăcăul care fugise, rămânând fără mâini. Era un fecior de împărat care intrase iar în stăpânirea pădurilor acelora, după ce Călin Nebunul îi omorâse pe zmei. Călin rămase acolo. Voinicul fără mâini îl lua în spinare şi umblau şi ei prin pădure. Într-o zi o prinseră pe zmeoaica scăpată când îi omorâse pe cei doisprezece zmei. O ameninţară că o omoară dacă nu le spune cum să-şi facă la loc mâinile şi picioarele. Ea le spuse. Se scăldară în apa unui lac fermecat şi li se făcură la loc.
Plecară voinicii, întâi la fata împăratului Roşu. Mergând aşa, Călin-Nebunul culese o basma plină de alune. Ajunşi la poartă, o babă le spuse că se pregăteşte nuntă mare. Se mărită fata împăratului cu bucătarul ţigan, care îi ucisese pe cei doisprezece zmei.
Călin-Nebunul vârî în mijlocul alunelor inelul pe care îl luase din degetul fetei împăratului Roşu. Îi dădu basmaua babei, să o ducă împăratului. Când împăratul a desfăcut-o, fata a văzut inelul şi a spus că e inelul ei. Împăratul a strigat să fie adusă baba. În locul babei a venit Călin Nebunul.
Mirele stătea pe trei perne de puf. Când a apărut Călin în uşă, o pernă a căzut de sub el. Când a ajuns în mijlocul odăii, a mai căzut una. Când a ajuns în faţa împăratului, a căzut ultima pernă de sub ţigan. Călin-Nebunul spuse cine e și că el a omorât zmeii, dovedind cu vârfurile limbilor. Mai spuse că lui i-a căzut dragă altă fată. Pe a împăratului Roşu să o dea fratelui lui de cruce, că e tot fecior de împărat, ca şi ea. Cei doi s-au luat, iar Călin a plecat după iubita lui. Trecuseră vreo opt ani de când fraţii lui îi tăiaseră picioarele.
Când a ajuns la casa tatălui său, era acolo o turmă de porci. O păzea un băiat de vreo şapte ani. Îl întrebă pe băiat cine stă în palatul acela. Băiatul îi zise că stau doi frati, care au scăpat de zmei trei fete de împărat. Ei s-au însurat, unul cu cea mare şi unul cu cea mică. Sora mijlocie era slugă la găinărie, iar băiatul era chiar al ei. Întrebat cine îi e tatăl, băiatul zise că mama lui i-a spus că ar fi unul, Calin Nebunul. Apoi îl rugă să îl ajute să bage porcii în ocol.
Calin Nebunul lovi porcii şi aceştia începură a ţipa. Cei doi frați ai săi ieşiră afară şi îl cunoscură. Îi căzură în genunchi să îi ierte. El spuse să se aşeze unul lângă altul şi, pe care o cădea o bombă de fier aruncată în sus, acela înseamnă că e vinovat. Şi bomba a căzut pe cei doi şi i-a făcut mii de fărâme. Apoi a făcut o nuntă straşnică, la care le-a chemat şi pe cumnatele lui, că el nu era rău la suflet ca fraţii lui.
Cei trei au mers până la Pădurea de aur. Călin Nebunul le-a spus fraţilor săi să rămână acolo şi el a pornit mai departe. În mijlocul pădurii era fata cea mare a împăratului, îi făcea de mâncare zmeului ei. Călin mâncă toată mâncarea. Când veni zmeul, se luptă cu el şi îl omorî. Lăsă fata acolo şi plecă mai departe.
În mijlocul Pădurii de argint găsi fata cea mijlocie a împăratului. Era cea mai frumoasă dintre surori şi lui Călin îi căzu dragă, dar şi el ei. Mâncă toată mâncarea zmeului. Când veni acesta, se luptă cu el şi îl omorî. O luă pe draga lui şi plecă mai departe.
În mijlocul Pădurii de aramă o găsi pe fata cea mică a împăratului. Aceea pregătea pentru zmeu douăsprezece cuptoare cu pâine, douăsprezece vaci fripte şi douăsprezece butoaie mari cu vin. Călin-Nebunul mâncă tot şi bău, dar un butoi cu vin nu putu să-l bea. El zise că doar cu atât îl întrece zmeul acesta în putere. Se luptă din greu cu el şi nu putea să învingă nici unul. Când se prefăcură în para focului, o cioară vărsă apă pe zmeu şi Călin reuşi să îl răpună.
Călin luă fetele şi se duse cu ele la fraţii săi. Îşi opri fata mijlocie să se însoare cu ea. Pe celelalte le dădu fraţilor săi, apoi se culcă. În somn, cei doi frați i-au tăiat picioarele, să nu se ia după ei. Au luat toate trei fetele şi au plecat la împăratul după răsplată.
Călin-Nebunul s-a târât cum a putut până a ajuns la un palat, în Pădurea de aur. Acolo l-a găsit pe flăcăul care fugise, rămânând fără mâini. Era un fecior de împărat care intrase iar în stăpânirea pădurilor acelora, după ce Călin Nebunul îi omorâse pe zmei. Călin rămase acolo. Voinicul fără mâini îl lua în spinare şi umblau şi ei prin pădure. Într-o zi o prinseră pe zmeoaica scăpată când îi omorâse pe cei doisprezece zmei. O ameninţară că o omoară dacă nu le spune cum să-şi facă la loc mâinile şi picioarele. Ea le spuse. Se scăldară în apa unui lac fermecat şi li se făcură la loc.
Plecară voinicii, întâi la fata împăratului Roşu. Mergând aşa, Călin-Nebunul culese o basma plină de alune. Ajunşi la poartă, o babă le spuse că se pregăteşte nuntă mare. Se mărită fata împăratului cu bucătarul ţigan, care îi ucisese pe cei doisprezece zmei.
Călin-Nebunul vârî în mijlocul alunelor inelul pe care îl luase din degetul fetei împăratului Roşu. Îi dădu basmaua babei, să o ducă împăratului. Când împăratul a desfăcut-o, fata a văzut inelul şi a spus că e inelul ei. Împăratul a strigat să fie adusă baba. În locul babei a venit Călin Nebunul.
Mirele stătea pe trei perne de puf. Când a apărut Călin în uşă, o pernă a căzut de sub el. Când a ajuns în mijlocul odăii, a mai căzut una. Când a ajuns în faţa împăratului, a căzut ultima pernă de sub ţigan. Călin-Nebunul spuse cine e și că el a omorât zmeii, dovedind cu vârfurile limbilor. Mai spuse că lui i-a căzut dragă altă fată. Pe a împăratului Roşu să o dea fratelui lui de cruce, că e tot fecior de împărat, ca şi ea. Cei doi s-au luat, iar Călin a plecat după iubita lui. Trecuseră vreo opt ani de când fraţii lui îi tăiaseră picioarele.
Când a ajuns la casa tatălui său, era acolo o turmă de porci. O păzea un băiat de vreo şapte ani. Îl întrebă pe băiat cine stă în palatul acela. Băiatul îi zise că stau doi frati, care au scăpat de zmei trei fete de împărat. Ei s-au însurat, unul cu cea mare şi unul cu cea mică. Sora mijlocie era slugă la găinărie, iar băiatul era chiar al ei. Întrebat cine îi e tatăl, băiatul zise că mama lui i-a spus că ar fi unul, Calin Nebunul. Apoi îl rugă să îl ajute să bage porcii în ocol.
Calin Nebunul lovi porcii şi aceştia începură a ţipa. Cei doi frați ai săi ieşiră afară şi îl cunoscură. Îi căzură în genunchi să îi ierte. El spuse să se aşeze unul lângă altul şi, pe care o cădea o bombă de fier aruncată în sus, acela înseamnă că e vinovat. Şi bomba a căzut pe cei doi şi i-a făcut mii de fărâme. Apoi a făcut o nuntă straşnică, la care le-a chemat şi pe cumnatele lui, că el nu era rău la suflet ca fraţii lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !