CUORE. COPII ORBI

povestire de EDMONDO DE AMICIS

Într-o zi, profesorul clasei se îmbolnăvi. Fu înlocuit de un altul, care lucrase la institutul de copii orbi. Acesta văzu un copil legat la ochi, căci era bolnav. El îi sfătui pe toți să aibă mare grijă de ochii lor. Atunci ei îl rugară să le povestească despre acei copii orbi.

Profesorul le atrase întâi atenția că orbii nu sunt același lucru cu bolnavii sau săracii. Aceștia din urmă își pot schimba starea oricând.

CUORE. MICUL TOBOȘAR SARD

povestire de EDMONDO DE AMICIS

În timpul unei bătălii dintre italieni şi austrieci, de pe la 1848 (acum vreo suta şaizeci de ani), câteva zeci de soldaţi italieni, printre care şi micul toboșar sard, s-au baricadat într-o casă singuratică şi pustie. Băiatul din Sardinia, cu chipul măsliniu şi ochii negri,  avea vreo paisprezece ani, dar părea de doisprezece, atât era de mic.

CUORE. DE LA APENINI LA ANZI (3)

povestire de EDMONDO DE AMICIS

Marco porni la drum, privind în zare către crestele albăstrui, acoperite cu zăpadă, ale munţilor Anzi, gândindu-se cu dor la Apenini, munţii din patria lui. Merse mai bine de o săptămână, trecând prin câte un sat de indieni cu chipuri pământii şi ochii oblici. Mâncă din ce în ce mai puţin şi mai prost, căci nu mai avea bani, şi începu să îl doară stomacul. Ghetele i se rupseră de tot, iar tălpile i se însângerară. Într-o seară, cineva îi spuse că până la Tucuman mai sunt doar câţiva kilometri şi nu mai putu să adoarmă de bucuria că, în sfârşit, îşi va revedea mama.

CUORE. DE LA APENINI LA ANZI (2)

povestire de EDMONDO DE AMICIS

Aflând că omul care trebuia să îl ajute plecase din Rosario, Marco rămase împietrit.  Porni pe stradă la întâmplare, gândindu-se încotro să apuce, din ce va trăi, căci nu mai avea bani, cine îi va da lui de muncă...La gândul că ar putea cerşi se cutremură, spunându-şi că mai bine moare de foame. Se opri, se aşeză cu spatele sprijinit de un zid, îşi cufundă faţa în palme şi rămase aşa, nemişcat, multă vreme.

CUORE. DE LA APENINI LA ANZI (1)

povestire de EDMONDO DE AMICIS

Odată, demult, în urmă cu mai bine de o sută de ani, era în Genova o familie care, ca multe altele, o ducea tare greu. Asupra ei se abătuseră mai multe nenorociri, aşa că tatăl, mama şi cei doi băieţi, unul de optsprezece ani  şi celălalt de unsprezece, erau tare strâmtoraţi.

Ca să-şi ajute familia, mama plecase în urmă cu doi ani tocmai de la Apenini la Anzi, adică din Italia în America de Sud. Se dusese la Buenos Aires, în Argentina, să intre servitoare la o casă de oameni înstăriţi. O ajutase un văr al bărbatului  ei, negustor care se stabilise de un timp pe acele meleaguri.

CUORE. MICUL CERCETAȘ LOMBARD

povestire de EDMONDO DE AMICIS

Într-o dimineaţă de vară a anului 1859, pe vremea luptelor dintre francezi şi italieni,  de o parte şi austrieci, de cealaltă parte, un pluton de cercetaşi italieni pornise către liniile duşmanului.

După un timp ajunseră în dreptul unei căsuţe, în faţa căreia se afla un băiat de vreo doisprezece ani. Ofiţerul care comanda plutonul îl întrebă de ce nu a fugit cu ai lui, dar băiatul spuse că nu are pe nimeni, este orfan. Întrebat dacă austriecii au mai trecut pe acolo, copilul spuse că nu.

CUORE. INFIRMIERUL TATII

povestire de EDMONDO DE AMICIS

Cândva, într-o dimineaţă ploioasă de martie, un băiat ud şi murdar de noroi ajunse la Spitalul Pelerinilor din Napoli şi, arătându-i portarului o scrisoare, întrebă de tatăl său. Acesta, după un an de muncă în Franţa, se întorsese bolnav în Italia şi se internase aici, abia apucând să-i trimită o scrisoare nevestei. Femeia nu putuse veni, căci mai avea doi copii, mai mici decât băiatul trimis, Ciccillo.

CUORE. MICUL PATRIOT PADOVAN

povestire de EDMONDO DE AMICIS

Pe o corabie franceză, care pleca din Barcelona şi se îndrepta spre Genova, se aflau francezi, italieni, spanioli şi elveţieni. Printre ei se afla un băiat de unsprezece ani. Era îmbrăcat sărăcăcios şi stătea deoparte, privind încruntat în jurul său.

În urmă cu doi ani, băieţelul fusese vândut unui circ de părinţii lui, nişte ţărani din împrejurimile Padovei. Stăpânul circului îl cărase prin Franţa şi Spania şi, cu ajutorul pumnilor şi picioarelor, îl învăţase să joace.

CUORE. MICUL COPIST. Povestire pe scurt

povestire de EDMONDO DE AMICIS

Cuore este un mănunchi de povestiri ai căror eroi principali sunt nişte copii din Italia. Nişte copii care îşi iubeau mama, îşi iubeau tatăl, îşi iubeau ţara şi nu le era ruşine să îşi arate prin fapte iubirea din inimă (cuore = inimă,  în limba italiană).

Acum mai bine de o sută de ani, în familia numeroasă a unui umil slujbaş la căile ferate din Florenţa, Giulio, un băiat de doisprezece ani, era fiul cel mai mare. Tata îl iubea mult şi era înţelegător cu el.
Numai în privinţa şcolii tata era neiertător, căci dorea ca băiatul să înveţe foarte bine, ca să capete o slujbă şi să îşi ajute familia, tare împovărată de lipsuri.