povestire de EDMONDO DE AMICIS
Într-o dimineaţă de vară a anului 1859, pe vremea luptelor dintre francezi şi italieni, de o parte şi austrieci, de cealaltă parte, un pluton de cercetaşi italieni pornise către liniile duşmanului.
După un timp ajunseră în dreptul unei căsuţe, în faţa căreia se afla un băiat de vreo doisprezece ani. Ofiţerul care comanda plutonul îl întrebă de ce nu a fugit cu ai lui, dar băiatul spuse că nu are pe nimeni, este orfan. Întrebat dacă austriecii au mai trecut pe acolo, copilul spuse că nu.Ofiţerul intră în casa părăsită, urcă pe acoperiş, dar nu văzu mare lucru, fiindcă era prea jos.
Atunci îl întrebă pe copil dacă are vederea bună şi dacă se poate urca în vârful unui ulm înalt care era acolo. Îl întrebă şi ce vrea pentru asta, dar băiatul spuse că doar e lombard, cum o sa ia ceva de la ai lui. În câteva clipe se afla în vârful copacului, ascuns de frunze numai până la mijloc. Îi spuse ofiţerului că vede pe lângă cimitir lucind ceva ca nişte baionete. Acesta îl întrebă ce vede şi la stânga, dar deodată pe lângă micul cercetaș lombard şuieră un glonţ.
Ofiţerul îi strigă să coboare imediat, dar micul cercetaș lombard vru să-şi facă datoria până la capăt. Pe când privea atent spre stânga, un glonţ îl nimeri în piept şi căzu din copac, apoi, în câteva clipe, muri. Ostaşii luară din geamul casei drapelul pe care îl lăsase stăpânul înainte de a fugi şi acoperiră trupul băiatului, iar lângă el făcură o grămăjoară cu lucruşoarele lui.
Ostaşii îl înmormântară pe micul cercetas lombard cu onoruri militare, ostaşii îl acoperiră cu flori , iar un ofiţer îşi smulse decoraţia de pe piept şi o puse pe pieptul viteazului copil care îşi dormea somnul de veci şi părea fericit că şi-a dat viaţa pentru scumpa lui Lombardie.
Sfârșitul povestirii ”Micul cercetaș lombard”
Citește textul întreg !
Urmează De la Apenini la Anzi
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !