povestire de EDMONDO DE AMICIS
Aflând că omul care trebuia să îl ajute plecase din Rosario, Marco rămase împietrit. Porni pe stradă la întâmplare, gândindu-se încotro să apuce, din ce va trăi, căci nu mai avea bani, cine îi va da lui de muncă...La gândul că ar putea cerşi se cutremură, spunându-şi că mai bine moare de foame. Se opri, se aşeză cu spatele sprijinit de un zid, îşi cufundă faţa în palme şi rămase aşa, nemişcat, multă vreme.
