CITATE FAVORITE (99) ”În Arcadia” de Ben Okri (2)

La propunerea lui Lao, șeful, fiecare membru al echipei de cineaști încearcă să spună ce înseamnă Arcadia pentru el.

”Propr a spart gheața și a vorbit primul:

- Eu nu înțeleg povestea asta cu Arcadia...

CITATE FAVORITE (28) Victor Hugo. ”Mizerabilii” Despre viitor

Victor Hugo, despre viitor (așa cum se vedea el la 1830), în ”Mizerabilii”:

”Cetățeni, vă închipuiți voi viitorul? Străzile orașelor scăldate în lumină, ramuri înverzite pe praguri, națiunile înfrățite, oamenii drepți,

CUM SĂ ÎNVEȚI. Vino, teză, cu viteză!

Dedicat conceptului de educaţie, "Vino, teză, cu viteză și cu zece-n paranteză" este urarea pe care regretatul Mircea Sântimbreanu spunea că şi-ar autoadresa-o elevii înainte de teză.
Publicist, scenarist, realizator de filme, dar mai ales scriitor de literatură pentru copii, Mircea Sântimbreanu a lucrat şi ca profesor de istorie, cunoscând astfel din interior viaţa tumultoasă a şcolii.

MIZERABILII. Povestire pe scurt (46)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a IV-a IDILA DIN STRADA PLUMET ȘI EPOPEEA DIN STRADA SAINT-DENIS

CARTEA a IV-a AJUTORUL DE JOS POATE FI AJUTORUL DE SUS

Capitolul I Răni pe dinafară, vindecare pe dinăuntru

Viața lui Jean Valjean și a Cosettei devenise tristă. Singura bucurie pe care o mai aveau era să facă vizite la săraci. Le duceau mâncare și haine. Așa ajunseseră la Jondrette-Thenardier.

MIZERABILII. Povestire pe scurt (5)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA I FANTINE. Cartea a doua CĂDEREA ÎN PĂCAT

IV Amănunte asupra stânelor din Pontarlier

Ocnașul observă că preotul mănâncă mai prost decât căruțașii de la han și trage concluzia că este sărac. Își exprimă speranța că este măcar paroh, fără a bănui că este episcop, și nimeni nu îi îndreaptă greșeala.

PINOCCHIO. Povestire pe scurt (8)

roman de CARLO COLLODI

Capitolul XXII

Pinocchio descoperă hoții și, drept răsplată a fidelității sale, este pus în libertate

Pe la miezul nopții, Pinocchio fu trezit din somn de niște șoapte ce se auzeau din bătătură. Scoase capul pe ușa cuștii și văzu patru nevăstuici. Una veni către el și îl salută, spunându-i pe numele câinelui, Melampo. Băiețelul de lemn spuse că Melampo murise, iar el îi ținea locul.

CUORE. MICUL COPIST. Povestire pe scurt

povestire de EDMONDO DE AMICIS

Cuore este un mănunchi de povestiri ai căror eroi principali sunt nişte copii din Italia. Nişte copii care îşi iubeau mama, îşi iubeau tatăl, îşi iubeau ţara şi nu le era ruşine să îşi arate prin fapte iubirea din inimă (cuore = inimă,  în limba italiană).

Acum mai bine de o sută de ani, în familia numeroasă a unui umil slujbaş la căile ferate din Florenţa, Giulio, un băiat de doisprezece ani, era fiul cel mai mare. Tata îl iubea mult şi era înţelegător cu el.
Numai în privinţa şcolii tata era neiertător, căci dorea ca băiatul să înveţe foarte bine, ca să capete o slujbă şi să îşi ajute familia, tare împovărată de lipsuri.

ATENA, ZEIȚA ÎNȚELEPCIUNII

după Legendele Olimpului de Al. Mitru

Cel mai mare dintre zeii Greciei antice era Zeus. El domnea peste ceilalți zei, iar când cineva nu-i asculta poruncile, se înfuria cumplit și îl pedepsea lovindu-l cu trăznete și fulgere. Așa își explicau oamenii, cu mii de ani în urmă, fenomenele naturii.

În antichitate, latinii Imperiului Roman  au preluat credința în zeii grecilor, dar le-au pus alte nume, de aceea azi ei sunt cunoscuți sub doua nume.

Cei mai importanți dintre zei erau Poseidon sau  Neptun-zeul mărilor, Hades-zeul lumii de sub pământ, Hera sau Junona-soția lui Zeus și zeița căsătoriei, familiei și a copiilor, Apolo-zeul luminii soarelui, Afrodita sau Venus-zeița frumuseții și Atena sau Minerva-zeița înțelepciunii și priceperii în muncă sau în luptă.

MORCOVEAȚĂ (5) Honorina

roman de JULES RENARD

Într-o zi, doamna Lepic purtă, în auzul lui Morcoveață, o lungă discuţie cu Honorina, servitoarea lor în vârstă de şaizeci şi şapte de ani. Doamna Lepic îi atrăgea atenția că a îmbătrânit, Honorina spunea că încă mai e bună de muncă. Doamna Lepic spunea că i-a cam slăbit vederea, Honorina răspundea că vede ca în ziua nunţii.

POPA TANDA Povestire pe scurt (1)

Nuvelă de Ioan Slavici

I

Părintele Trandafir - popa Tanda - era fiul dascălului Pintilie din satul Butucani. În tinereţe ostenise tare mult până ajunsese popă. Şi încă popă chiar în satul lui, sat mare, cu oameni înstăriţi. Numai că popa era cam aspru la judecată şi la vorbă şi cu oamenii şi cu protopopul. Aşa că sătenii şi protopopul făcură ce făcură şi părintele Trandafir, popa Tanda, fu mutat cu tot cu nevastă şi cei doi copii în satul Sărăceni.

Satul era aşezat pe un deal, între văi care se inundau de câte ori se umflau apele. Sătenii încetaseră să mai cultive ceva, creştea pe acolo doar răchita. Casele, de lemn,  erau cum era numele satului, sărăcăcioase,  fără garduri, nevăruite, fără hornuri, fumul ieşea prin acoperiş.