povestire de EDMONDO DE AMICIS
Pe o corabie franceză, care pleca din Barcelona şi se îndrepta spre Genova, se aflau francezi, italieni, spanioli şi elveţieni. Printre ei se afla un băiat de unsprezece ani. Era îmbrăcat sărăcăcios şi stătea deoparte, privind încruntat în jurul său.
În urmă cu doi ani, băieţelul fusese vândut unui circ de părinţii lui, nişte ţărani din împrejurimile Padovei. Stăpânul circului îl cărase prin Franţa şi Spania şi, cu ajutorul pumnilor şi picioarelor, îl învăţase să joace.
Când au ajuns la Barcelona, băiatul a fugit de bătaie şi de foame, cerând ajutorul consulului italian de acolo. Consulul l-a ajutat pe copil cum s-a priceput, i-a plătit drumul înapoi şi i-a dat o scrisoare către prefectul poliţiei din Genova, care urma să-l ducă înapoi...părinţilor lui !
Micul padovan se ascundea ca o sălbăticiune şi, chiar dacă cineva îi mai spunea câte o vorbă, el nu răspundea nimănui. Totuşi, trei călători se apropiaseră mai mult de el şi, cum nu erau italieni, se înţelegeau într-un amestec de cuvinte italiene, spaniole şi franceze. Copilul le povesti viaţa lui, iar ei, înduioşaţi, dar şi înmuiaţi de puterea vinului pe care îl băuseră, începură să îi dea câţiva bani, ca să le mai povestească şi altele. Cum în sală intrară nişte doamne, ca să facă pe grozavii, începură că arunce într-una cu bani către el. Copilul strânse banii şi se ascunse în culcuşul său, aflat undeva sus .
Ascuns după o perdea, micul padovan se gândea că şi-ar putea cumpăra cu banii aceia ceva bun de mâncare chiar acolo pe vapor, apoi la Genova şi-ar putea lua o hăinuţă şi le-ar duce şi părinţilor lui nişte bani, poate l-ar primi mai bine.
În timp ce copilul se gândea la ale lui, cei trei călători, dezlegaţi bine la gură de vin, povesteau despre călătoriile făcute şi, din una în alta, ajunseră la Italia. Se plânseră de trenuri, apoi de hoteluri, apoi de toate. Ziseră că toţi italienii sunt hoţi şi tâlhari, că funcţionarii italieni nu ştiu măcar să citească. După aceea, aruncară cu noroi în tot poporul italian, spunând că erau un popor de ignoranţi, un popor murdar, un popor de...şi nu terminară vorba că se treziră cu o ploaie de monede care le cădeau pe capete şi pe umeri. Se ridicară furioşi în picioare şi mai primiră un pumn de bani, drept în obraz. Din culcuşul lui de sus, micul patriot padovan le spuse cu dispreţ că nu primeşte pomană de la cei care îi ponegresc ţara.
Sfârșitul povestirii ”Micul patriot padovan”
Găsești textul întreg al povestirii aici !
Urmează Infirmierul tatii
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !